Dovada că se poate

Trei, stai jos. Următorul?

Trei, stai jos. Următorul?

În poza de mai sus apar și eu. E de prin 2004 sau 2005. Mă recunoaște cineva?

“Trei, stai jos. Următorul?” este replica ce m-a făcut să-mi placă la nebunie o profesoară.

Totodată trei a fost prima mea notă din clasa a 10-a. Adică prima notă luată în învățamântul de stat, căci până atunci fusesem la o școală privată – și acolo nu se întâmplă atât de dur lucrurile.

Inițial am fost șocat. Trei, serios? Pentru că n-am știut lecția de data trecută? Și este abia a doua săptămână de școală!

Am fost furios. Îmi venea să plâng de nervi pe interior. Pe dinafară, însă, I had to stay cool. Eram cel mai nou din clasa aceea de liceu… și luasem prima notă din toată clasa pe anul acela. Și nota era trei. Asta, într-un mod ciudat, în ochii elevilor de clasa a 10-a nu-i un lucru rău, ci un lucru super-cool.

Îmi și imaginez cum mergea vorba printre elevi: “Bă, ai auzit? Băiatul ăla cu nume de detergent a luat trei de la doamna Gansari!”. Bine, nu cred că a fost așa. Dar așa mă simțeam.

Gansari preda psihologie în clasa a 10-a. Materie despre care nu știam absolut nimic. Dar cu un trei la purtător era clar că trebuie să fac ceva să-mi îndrept situația.

Ce-a urmat?

“Trei, stai jos. Următorul?” m-a învățat, într-un mod foarte ciudat, cum să învăț. Mă repet? E voit. Treiul ăla m-a învățat să învăț. Doamna Gansari nu voia definiții cuvânt cu cuvânt. Voia să vadă că ai înțeles ceva din lecția precedentă și știi să explici.

Și asta-mi plăcea la ea. Nu voiam să țin minte, voiam să povestesc ce-am înțeles. Notele ce-au urmat, până în clasa a 12-a, inclusiv, au fost de zece.

Chiar și BAC-ul l-am dat la filosofie, materie pe care tot doamna Gansari mi-a predat-o.

Nu cred că am cunoscut niciodată femeia din spatele acelei profesoare. Deși undeva prin clasa a 11-a relația mea cu doamna Gansari era tot mai bună. Ne opream pe hol să stăm oleacă de vorbă.

Când mi-am făcut dreaduri și Directorul mi-a zis să mă tund, ea îmi zicea să nu ascult de el. Dar o făcea deștept, îmi zicea asta într-un mod indirect, cât să nu intre în bucluc.

Printr-un “Trei, stai jos.” m-a făcut să-i iubesc orele, materiile și s-o admir pe ea.

În top 3 profesori care mi-au schimbat viața se află ea, Doamna Gansari.


Am scris mica poveste de mai sus pentru că luna asta este “Luna sănătății orale”, o campanie Colgate România, care funcționează astfel: 1% din vânzările Colgate România în decursul lunii martie sunt donate școlilor din România, sub formă de produse de îngrijire orală, pentru elevii claselor primare din anul școlar 2013/2014.

Există o aplicație de Facebook cu mai multe detalii pe tema asta aici.


Ei bine, acum am o provocare. Colgate îmi cere să le recomand o școală la care să se ducă cu acest program. Cum eu nu am o recomandare, facem un mic concurs:

Aștept comentarii (în zona de mai jos) cu mici povești sau recomandări de școli la care ar trebui să aibă loc acest program. Cele mai faine trei comentarii vor fi premiate. Iar cea mai faină recomandare de școală se va trezi cu Colgate la ușă.

Hai să facem o faptă faină pentru o școală la care unul din voi chiar ține! :)


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

8 comentarii

  • Reply
    Alex Bohariuc
    25/03/2014 at 14:51

    Dreapta, black t-shirt.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      26/03/2014 at 13:10

      Da. Ăla sunt. :)

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Lisa
    26/03/2014 at 13:17

    Nici eu nu m-as fi gandit vreodata ca voi fi recunoscatoare pentru o nota mica (4, mai exact) dar s-a intanplat in clasa a 10-a la teza de limba romana. Am avut norocul sa studiez intr-unul din cele mai bune licee din Craiova, unde (coincidenta sau nu) tatal meu era director.

    Anii de liceu au fost mereu umpluti cu replici si comentarii ca eu sunt favorizata si tratata preferential de profesori din cauza functiei tatalui meu. Iar nota asta mica (in teza, nu oricum) mi-a adus zambetul pe buze pentru ca stiam – din acea clipa inainte – niciun coleg nu va mai zice despre mine ca sunt tratata diferit :).

    PS – zambesc si acum cand imi amintesc de incident, ~5 ani mai tarziu!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Zeffy
    26/03/2014 at 13:28

    Scoala Generala nr 8 “Elena Rares” din Botosani sincer ar merita un premiu! De ce? Pentru ca de mic copil, cu copilaria petrecuta in curtea scolii, am ramas cu multe povesti referitoare la ea. Una dintre ele este atunci cand se construia noul corp am reusit sa ma pierd prin transeele facute de muncitori si ai mei parinti m-au cautat vreo doua ore bune. Cand m-am intors acasa ca mi s-a facut foame (logic!), le-am zis ca m-am jucat in “burtea scolii”, Da, aveam 4-5 ani si ma jucam foarte mult afara.
    O alta povestire este descoperirea voluntariatului, prin clasa a 6 cand am fost rugat de diriginta sa creez o piesa de teatru impreuna pornind de la o opera de Caragiale. Doamne, ce dl.Goe am facut impreuna cu cativa colegi. Inca mai rad cand imi amintesc..

    Merita aceasta scoala un premiu pentru zecile de generatii formate!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    avram raluca
    26/03/2014 at 15:13

    si daca nu ma pot hotari?
    eu propun scolile din nehoiu si patarlagele judetul Buzau!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    AlexJ
    28/03/2014 at 13:23

    “1% din vânzările Colgate România în decursul lunii martie sunt donate școlilor din România, sub formă de produse de îngrijire orală ”

    Interesanta initiativa; ar fi fost bine daca ar fi oferit sau investit in produse necesare scolii. Produsele Colgate nu sunt prea bune .. Am renuntat la ele acum mult timp.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Smaranda Puscas
    28/03/2014 at 16:15

    Practic o pedagogie frumoasa intr-o scoala mica si gen…Cenusareasa. Nu sunt adepta zicalei “Cere si ti se va da!” M-am bazat mereu pe bunul simt si pe discernamantul managerilor de a stabili prioritati. Am inteles-o si pe aia cu ” Rabdarea e o virtute” Buna gluma:)))))) Asadar…daca sunteti interesati de 70 de elevi interesanti, va asteptam.:)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Stefania
    01/04/2014 at 12:31

    Scoaloa Nr. 3 din Adjud, mai nou cu denumirea Scoala “Angela Gheorghiu”, (da, numele vine chiar de la faimoasa soprana Angela Gheorghiu care este din orasul meu natal) mi-a fost mentor, formator, deschizatoare de drumuri si de pasiuni, loc de joaca si de invatare, loc de legat prietenii ce vor dura o viata, loc de multe experiente, placute si neplacute care m-au format ca om. Omul de azi. Textul meu n-ar fi aratat la fel daca n-as fi invatat gramatica cu cel mai sever si drag diriginte, matematica ar fi fost o totala enigma daca n-as fi socotit si desenat alaturi de proful de mate. N-as fi inteles in totalitate versurile “Dernière danse”, “Alors on dance” si Lara Fabian daca nu era de profa de franceza si n-as fi putut niciodata scrie fluent engleza daca n-ar fi fost de profa de engleza. N-as fi avut o pasiune intensa pentru muzica daca profa mea de muzica n-ar fi vazut in mine un potential talent. De aia am ajubs in cor, la vocea intai, soprana. N-as fi stiut nimic despre istorie sau geografie daca n-ar fi fost profesorii de la Scoala “Angela Gheorghiu” din Adjud, iar biologia si desenul ar fi fost enigme. Am stat pentru prima data in fata unui calculator chiar acolo, in biroul de informatica, unde ne invatau limbaj Pascal si alte formule complicate. Cate drumuri s-au deschis atunci, cand nici nu realizam importanta lor.
    Chiar si acum inca mai e expusa pe hol o icoana, pictata de mine cu daruire in clasa a VI-a.
    Pe-atunci nu vedeam lucrurile asa. Insa la 10 ani distanta viziunea e alta si ii apreciez pe toti cei care mi-au fost profesori, colegi si cunostinte, intalniti in incinta scolii “Angela Gheorghiu” din Adjud pentru ca au contribuit in mare masura la omul cr-am devenit azi.
    Recomand cu toata puterea scoala “Angela Gheorghiu” din Adjud pentru programul Colgate nu doar pentru ca merita din plin ca cineva sa-i rasplateasca pentru efortul depus, ci si pentru ca sustinerea si ajutorul sunt mereu “un dar de la Dumnezeu” pentru scolile din provincie.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează