O să vă spun o scurtă poveste despre ce înseamnă să începi să dezbraci oameni…
Am fost cu Radu, omul care face fotografiile la Biciclescu, la TIFF – în Cluj – eveniment foarte mare, frumos, internațional, cu sponsori grei.
În ultima seară, la petrecerea de încheiere, printre sute de oameni – unii străini, unii din agenții de publicitate, unii actori, regizori, cântăreți, presă, în fine – toate felurile de oameni, eram cu Radu acolo, ne luasem fiecare câte un Cuba Libre și am început să-i povestesc:
“Radule, lucrez la Tribul de prin 2010. Asta înseamnă vreo 5 ani. Dacă ar fi să mor mâine s-ar spune că în Tribul am investit cel mai mult… timp, energie, de toate. Cu toate astea, uneori am impresia că nimeni n-a auzit de Tribul…”
Radu s-a uitat la mine așa, nedumerit, sorbind din Cuba Libre.
Iar Radu nu-i genul nedumerit. Niciodată. El mereu are ceva înțelept de zis.
După câteva momente mi-a spus: “Nu înțeleg ce vrei să spui cu asta…”
“Păi am cunoscut câțiva oameni p-aci, prin Cluj, și mi-au zis că-s ăla care dezbracă bicicliști. Mulți m-au felicitat, că cică ar fi un proiect fain… Am cunoscut un tip care lucrează la Mercedes și în timp ce dădeam noroc și ne spuneam numele reciproc, el mi-a spus că-i place Biciclescu. Nu mi-a zis nimic despre blogul meu, despre cartea mea, despre Tribul meu … Biciclescu. Părea că doar d-aia mă cunoaște.”
Radu mă întrerupe apoi și zice: “Păi eu ieri am vrut să merg la petrecerea HBO și nu mă lăsau să intru că aveam badge de presă, nu de guest. Și la un moment dat vine o tipă la intrare, total întâmplător, n-o cunoșteam, și zice: ‘Ah, tu esti Radu Biciclescu!’ și m-a băgat ea înăuntru.”
Am început amândoi să râdem și ne-am băut mințile până pe la trei dimineața.
Biciclescu are trei săptămâni de existență și deja multă lume ne asociază cu acest proiect. E tare interesant.
Replicile din “povestea” de mai sus nu-s exacte – unele-s chiar puțin inventate. Recunosc, deja aveam la bord vreo două Cuba Libre și auzeam pe sărite ce zicea Radu din cauza muzicii. Dar ideea e tot aia.
Joia trecută l-am dezbrăcat pe Matincă, cu care lucrez la Tribul deja de peste un an. Am scris pe Biciclescu despre el și mi-a spus că am scris prea frumos. I-am spus că-i chiar ce cred despre el, ca om.
E ciudat să spun că “Am dezbrăcat un curier de la Tribul” și totodată să fiu “Șeful de Trib”. Dar e perfect adevărat. Cele 7 fotografii cu Matincă și cine este el ca om … aici.
Radule, eu nu țin la beutură.
5 comentarii
IQ
09/06/2015 at 09:29Ce inteleg eu din articolul asta e ca munca ta de zi de zi, de ani de zile, paleste in fata unor tzatze si buci (nu te amagi ca toti oamenii care v-au (re)cunoscut sunt interesati de altceva). It sucks…
Ariel
09/06/2015 at 10:24Wow, ce bine că nu gândesc așa negativ ca tine. De 5 comentarii încoace te tot pui în pielea mea și, de era așa, tu să trăiești viața mea și eu pe a ta, cred că ne-am fi sinucis amândoi. De mult.
Păcat. :)
IQ
09/06/2015 at 11:01Nu cred ca viata ta poate fi atat de mizerabila incat sa ajung sa ma sinucid :)) Dar in fine, tu stii mai bine….
Andrei
09/06/2015 at 12:44Maestre, mai putine oua si mai multi sâni…
Ariel
09/06/2015 at 22:32dacă încerci să fii amuzant … nu ești.