Astăzi am învăţat că o diaree poate schimba atitudinea unui om mult mai repede decât orice bacşiş!

Era vreo 9 dimineaţă şi eram la sediul Beneva. Trebuia să mă mişc repede, să ajung la un târg/festival urban şi să fac nişte limonadă cu Paşi Către Viaţă. După ce mi-am pregătit toate cele de luat (un water dispencer – nu ştiu cum se numeşte în română, vreo două butoaie mari de apă şi două sacoşe cu lămâi, pahare, zahăr, paie, şerveţele şi altele) am comandat un taxi…

Am sunat la 021.9477 – fără să ştiu ce firmă e. Ştiam doar că-i un taxi. Acum ştiu că-i SPEEDTAXI şi nu voi mai suna niciodată.

Fie. Vine taxiul. Şoferul era un ţigan de vreo 50 de ani ce conducea desculţ şi puţea ca dracu – era deja transpirat la 9 dimineaţa. Văzându-mă cu sute de bagaje a început să zbiere. Se certa cu mine. Nu “Salut”, nu “Dumitale eşti Ariel?”, nu nimic! M-a văzut şi a început să mă certe că de ce merg cu taxiul cu aşa multe bagaje.

A zis că refuză comanda şi că nu am nicio şansă să iau un taxi cu atâtea bagaje. I-am zis, special ca să-l enervez: “Bine, mulţumesc. Dar măcar un număr de la alt taxi ştiţi să-mi ziceţi?”. Atunci s-a enervat şi mi-a zis că-s nebun. Daaaaar, dând să plece, scoate iar capul pe geam şi ţipă: “Zi-mi că-mi dai 15 lei şi te duc! Dacă tot am venit! Că oricum nu te ia nimeni!”.

Atunci am început să râd. Oricum aveam de gând să-i dau vreo 15 lei având în vedere că aveam sute de bagaje. Atât că nu l-am anunţat de la început. În fond el nu mi-a dat nici “bună ziua”. I-am zis că-i dau 15 lei şi m-a ajutat să bag totul în maşină, deodată tare respectuos.

Tot drumul mi-a ţinut predici despre vremurile acestea grele, despre cum taximetriştii nu mai sunt trataţi cu respect şi altele. La destinaţie m-a ajutat să scot totul din maşină. Aparatul arăta 7 lei. Bacşişul lui a fost deci de 8 lei. Dacă-i ziceam să-mi pupe picioarele o făcea. Mă iubea pentru “marele” bacşiş. Wow, era disperat. Mi-a şi zis că cu 8 lei îşi ia 3 kg de cartofi şi o pâine!

Dar la întoarcere nu am mai dat bani taximetristului…

La finalul zilei, după ce-am terminat de făcut limonada (mulţam Alexandra şi Alina pentru ajutor!), ştiam deja că voi avea probleme cu taximetristul.

Am găsit un taxi rapid. Nu era crizat. TAXI2000 cred că era. M-a ajutat domnul să bag totul în maşină fără să zică nici “pâs” sau “dă-mi 15 lei!”.

Ajuns la destinaţie mi-am dat seama că dacă mă ajută să descarc, putem continua cursa până la mine acasă. Deci i-am propus să mă aştepte puţin cu motorul pornit ca să mă ducă pân’ în Pantelimon.

Ajunşi la sediu s-a dat jos şi a început să mă ajute cu descărcarea. După câteva secunde mi-a zis: “Bă, m-a tăiat o burtă! Ai vreo budă pe aici? Te rog eu mult!”. Atunci Caragiale s-a întors în mormânt probabil. I-am zis că am o budă şi că se poate duce. Atunci mi-a zis: “Bine, atunci hai să băgăm astea repede în casă şi să încui maşina.”

Omul mi-a cărat toate lucrurile (Care erau grele…) în sediu şi şi-a încuiat maşina. Totul foooarte repede!

Apoi mi-a cerut să-i arăt baia. Am stat vreo 10 minute să-l aştept să iasă. Când a ieşit mi-a mulţumit din suflet.

Apoi m-a dus acasă. Când să cobor nici n-a vrut să-mi ia banii. Zicea că suntem chit şi că am fost de treabă. I-am dat totuşi 15 lei, deşi aparatul arăta 11 sau 12. Dacă voiam, omul mă ducea sus, până la etajul 5.

Deci… nu numai cu bani se poate merge cu taxiul în ziua de azi. Just sayin’!

---