Pe 28 septembrie 2012 am făcut şase ani de când am acest blog. Se fac şase ani de când am încercat să scriu pe internet pentru prima dată.
Habar n-am când a trecut timpul. Cert este că totul s-a întâmplat foarte repede şi, în tot acest timp, blogul a rămas în viaţa mea. :)
Ca să sărbătoresc aceşti şase ani m-am gândit să notez “şase lecţii” învăţate tocmai din faptul că am blog. Iată, deci:
1. Scrisul se învaţă.
Mi-am deschis blogul în primele zile ale liceului. Îmi amintesc perfect că, înainte de a intra în liceu, a trebuit să dau Capacitatea şi atunci profesoara mea de română mi-a zis foarte clar că eu nu voi lua acel examen la “Limba şi Literatura Română”. Ca dovadă, după ce l-am luat, mi-am făcut blog şi am început să scriu aproape zilnic tot felul de aberaţii.
Azi scriu de 100000 de ori mai bine ca atunci. Azi, de fapt, cred că scriu foarte bine. Fără nicio aroganţă, cred că-i una dintre puţinele lucruri pe care le pot face cu uşurinţă. Şi cu plăcere. Şi bine. Scrisul se învaţă, prin exerciţiu.
2. Scrisul e un exerciţiu
Scrisul e un exerciţiu personal excepţional. De nenumărate ori m-am auto-cunoscut prin scriitură. Am scris tot ce-am gândit şi astfel, cumva, mi-am dat seama de ceea ce gândesc. Uneori gândim nişte treburi pe care nu le exprimăm… Ş-atunci parcă tot ce gândim îi degeaba.
Prin scris m-au cunoscut şi alţii. Prin scris m-am organizat. Prin scris am început să gândesc mult mai clar si mai organizat. Scrisul îţi face bine, chiar dacă scrii pe un blog sau pe un caiet pe care nu-l va citi nimeni niciodată. E un soi de medicament interesant.
3. Scrisul e o armă. O putere.
Mereu, de când am blog, mi s-a confirmat faptul că scrisul e o armă super-puternică. Scrisul e ca un pistol. Doar că ucide la un alt nivel.
Desigur, e o armă care te poate ucide pe tine, ca autor, sau îi poate ucide pe alţii, ca infractori. Metaforic vorbind, desigur.
Scrisul, oricum ar fi el, e foarte puternic în clipa în care-i făcut public. Trebuie să ai grijă maximă la ceea ce scrii şi la ceea ce se scrie despre tine.
4. Oamenii din jurul nostru sunt 99% din viaţa noastră.
Înainte de a-mi face blogul eram un anti-social. Cu timpul, însă, blogul m-a “forţat” să ajung să cunosc oameni, să socializez, să devin sociabil.
La un an după ce mi-am deschis blogul m-a oprit o persoană necunoscută pe stradă şi m-a felicitat pentru ce scriam. Eram, desigur, un copil cu capul în nori. Acum parcă-s oleacă mai pe pământ. Ieri am fost din nou oprit pe stradă. De data asta erau trei persoane care mă felicitau. Sentimentul e incredibil.
Scrie pentru oameni şi totul va fi minunat.
5. Fă ce simţi.
Prin blog am cunoscut oameni. Oamenii ăştia sunt o mare parte a tot ceea ce am făcut până acum cu viaţa mea. Ş-anume tot felul de proiecte şi proiecţele pe care nu ajungeam să le fac dacă: 1. nu aveam un blog pe care să mă laud cu ceea ce vreau să fac şi, implicit, să caut ajutor 2. nu aveam un blog prin care oamenii care vor să ajute nu se băgau în seamă şi nu încercau să ajute.
De-a lungul anilor am reuşit să organizez evenimente, să fac marşuri mari de biciclete, să lansez tot felul de site-uri, să … să fac în mare parte orice mi-am dorit! Anumite proiecte, desigur, au eşuat. Altele, în schimb, sunt 100% prezente în viaţa mea şi asta se datorează blogului şi oamenilor care m-au găsit prin acest blog. :)
6. Fă pauze, dar nu renunţa.
Uneori e dificil să scrii. Uneori n-ai chef. Dar în blog nu-i vorba despre: “trebuie să scriu zilnic” sau “trebuie să scriu căci altfel nu mă va citi nimeni”.
Nu. În blog este vorba despre “când vreau să scriu, scriu!”.
Uitându-mă în arhiva blogului meu, am luni în care am scris de 3 ori pe zi şi luni în care am pâna-n 10 articole.
Contează? Nu. Contează că se fac şase ani de când în lumea virtuală a internetului eu am acest spaţiu al meu, care mă ajută în 99% din cazuri.
Recomandarea mea: fă-ţi blog. Pentru tine.
Sper, şi ştiu că am mai zis şi gândit asta, sper ca ai mei plozi să-mi citească blogul şi să mă cunoască aşa cum eram copil. :)
La mulţi ani, blogule!
19 comentarii
sandy
30/09/2012 at 18:27Felicitari!! Eu l-am inceput pe al meu in 2007. Iti dau deptate in tot ce ai scris. Acum ceva vreme, intr-o zi, ti-am luat blogul si l-am citit de la un capat la celalalt. Am observat multe lucruri interesante. Mi se pare super ce ai realizat in 6 ani. :)
Ariel
30/09/2012 at 18:39Mulţam fain! :)
Tudor
30/09/2012 at 18:36La multi ani! Ce cadou i-ai oferit de ziua lui?
Ariel
30/09/2012 at 18:39Atenţia necesară unui tânăr de 6 anişori care urmează să între-n clasa întâi. Nimic mai mult.
Tudor
30/09/2012 at 18:47:)
Mai este un singur an din primii sapte
30/09/2012 at 19:45[…] Ariel a învățat în aceeastă periodă că: 1. Scrisul se învață; 2. Scrisul e un exercițiu; 3. Scrisul e o armă. O putere. 4. Oamenii din jurul nostru sunt 99% din viaţa noastră. 5. Fă ce simţi. 6. Fă pauze, dar nu renunţa. și o recomandare pentru tine. Vrei să știi care? […]
monica„
30/09/2012 at 21:08La mulți ani! :)
La anu’ la școală! :D
Lavinia Iancu
30/09/2012 at 21:56Eu am 3 ani de blogging si am zis ca-l tin pana cand ma senilizez
garetbora
30/09/2012 at 23:03In primul rad – la multi ani! Nu stiu de ce sunt deacord cu tine, cel putin 80%, dat fiind faptul ca nu ma regasesc in cele descrise de tine, weird ?!!
vienela
01/10/2012 at 10:12La multi ani blogului tau! Felicitari pentru toate realizarile, pentru tot ceea ce ai devenit!
Ii voi arata si baiatului meu articolul tau. Si-a facut blog acum cateva luni, a scris cateva zile si a renuntat. Ti-as putea lasa linkul lui, sa iti arunci o privire?
D-Petre
01/10/2012 at 15:59Un mare Bravo pentru continuitate !
docica
01/10/2012 at 18:38aoleu, Ariel, cat timp a trecut de cand te-am cunoscut ca bloger! stiu ca te-am gasit tocmai prin articolul ala despre liceu si regulamentele tampite pe care le-ai infruntat. intr-adevar, ai evoluat de atunci si iti doresc inca 66 de ani de blog! :) cum ar suna?! eu am acum 80 de ani si scriu de 60! oau!
Little Blog Book – ce idei poți desprinde de la oamenii din domeniu | Raluca Tănase
02/10/2012 at 09:17[…] Chiar când am terminat de scris articolul am citit unul scris de Ariel, pe aceeași idee: Ce înseamnă 6 ani de blogging. […]
bogdan
04/10/2012 at 15:47la multi ani si tie. Felicitari pentru cei 6 ani! Schimba dom’le “cu curaj” ala ca e cucu rau de tot :) Mult noroc, Ariel!
Ciprian Pardău
06/10/2012 at 00:21Avem exact acelasi moment de pornire a blogului. Si eu am inceput tot inainte de a intra la liceu.
Ioana Sixx
18/10/2012 at 08:47Felicitări!!!
Da, la început e greu, e foarte greu (din punctul meu de vedere). Eu scriu când și cum pot, când am ce scrie. Și când scriu, văd că, totuși, nu citește mai nimeni!
Dar e ok, eu scriu pentru că vreau și pentru că-mi place. M-a ajutat și pe mine scrisul mult, am învățat să mă exprim, să gândesc liber, să nu mă abțin din a spune/scrie ceea ce gândesc.
Da, scrisul se învață.
Oricum, articolele tale sunt geniale și, dacă ai curiozitatea de a citi câteva din articolele de la început, se observă o gigantică diferență!
Baftă în continuare!!!
Martir in blogosfera - Pana cand ACTA ne va desparti |
16/01/2016 at 01:50[…] general al oamenilor cu care m-am vazut. Si dau de blogul lui Tudor (StauPeNet ). Unde vad povestea acestui martir .Cica in aceasta tara, candva prin 2007, cineva era exmatriculat de la liceu pentru ca scria pe […]
Gabriela Gabriela
24/01/2017 at 02:22Sunt impresionata ca cineva care are doar un sfert de secol poseda o constiinta bine structurata bazata pe o cultura extinsa cu o ambitie profunda in general, dorind mereu sa fie o voce, o imagine, o idee sau toate la un loc pe principiul: “..sunt ce vreau eu sa fiu..”. sau “eu cand vreau sa fluier, fluier ..”. Libertatea individului vine din forta lui interioara, Sinele sau intotdeauna prezent…personal simt ca esti o fiinta puternica ce creste usor, dar vertiginos..Blogul tau este un instrument, o fereastra prin care privesti lumea…fara teama ca oricine poate privi in interiorul tau…nu e nimic de ascuns, esti in lumina mereu, simti aceasta nevoie acuta, te face sa simti ca traiesti, fugi de sentimentul dureros ca zilele si noptile trec , iar tu ai putea simti ca ai pierdut ceva…simt ca vrei sa faci multe in viata, dar presimt ca ceea ce te va defini dupa inca cinci ani va fi statutul de scriitor si nu unul oarecare..LA MULTI ANI, ARIEL!
Ariel
24/01/2017 at 15:25Gabriela, e chiar ziua mea azi. Merci din suflet. :)