Ce să faci vara la munte? Downhill!

Mereu m-am întrebat ce fac stațiunile turistice din munți pe timpul verii, atunci când nu vine lumea la schi sau la snowboard… și se pare că, mai nou, au început să se reprofileze pe alte sporturi care nu necesită zăpadă. :)

Am fost weekendul trecut la Păltiniș, Arena Platoș, un loc care s-a “adaptat” și care-i deschis chiar și acum și oferă 4 trasee diferite de downhill – ceea ce este “WOW” din punctul meu de vedere pentru că asta se traduce prin faptul că bicicletele și/sau bicicliștii au început să fie luați în serios.

Downhill-ul, pe înțelesul oricui, se traduce prin “datul cu bicicleta în jos, de pe un deal”. Se prind viteze mamă-mamă, astfel că ‘downhillerii’ se echipează corespunzător. Bicicletele sunt și ele speciale, cu suspensii cum eu până acum n-am mai văzut.

Apropos, așa arată niște biciclete agățate de un telescaun (așa se numește, nu?), care urcă în vârf de munte special pentru o sesiune de downhill:

Ionuț Sava, unul dintre downhillerii pe care i-am cunoscut, a scos la un moment dat o pompă mică din rucsac și pe moment chiar m-am întrebat de ce folosește o pompă așa mică. Eram la un pas de a mă oferi să-l ajut, să-i țin bicicleta, poate chiar să-i dau la pompă să nu obosească el (căci tocmai urma să urce iar cu telescaunul și să se dea câteva sute de metri în jos, în viteză.

Dar până să apuc să am vreo reacție Ionuț a conectat pompa la o parte din cadrul bicicletei, undeva pe sub șa. Am rămas mască … până am realizat că umbla la suspensia de spate.

Memora presiunea. Urca pe biclă, sărea pe ea, mai băga presiune …

Apoi a repetat procesul pentru partea din față a bicicletei.

Prima competiție oficială de downhill a avut loc în Statele Unite prin 1976. Iar la noi sportul este super-super-nou, chiar dacă primii downhilleri români s-au dat prin dealurile și munții României acum probabil peste 10 ani. Abia acum încep să aibă loc concursuri organizate, abia acum se organizează participanții în echipe și, mai important, abia acum apar sponsorizările serioase … Altfel spus: cam acum începem să înțelegem că bicicleala prin munți și dealuri poate să fie o treabă serioasă.

Ionuț Sava și Ciprian Mureșan au fost cei doi downhilleri care mi-au răspuns la toate întrebările stupide din aceast weekend.

“Și cât durează să cobori?” – în funcție de cât de lung e traseul, desigur…

“Și cât de scumpă-i o biclă d-asta?” – poți să te dai pe biciclete mai ieftine sau mai scumpe, depinde, desigur…

“Și v-ați rupt vreodată ceva?” – asta n-am întrebat, dar m-am gândit să întreb.

Ionuț și Criprian au fost în acest weekend “Team Făgăraș” (susținuți și sponsorizați de batonul de ciocolată Făgăraș) și au fost și sunt singura echipă de downhill din România cu un sponsor ce iese din “domeniul” bicicletelor. De obicei sponsorii sunt tocmai niște producatori de biciclete sau de componente de biciclete sau poate chiar magazine ce comercializează biciclete.

Încă o dovadă că acest sport începe să fie luat tot mai în serios.

Apropos, e important să menționez că ciocolata Făgăraș este pe piața din România încă din anii ’60 … și se află pe locul 3 în România la unități vândute, deși nu vezi reclame la TV cu acest brand … asta mi se pare super-tare.

Ionuț și Andrei sunt totodată parte a echipei PlayBike, un magazin cunoscut printre bicicliști. De-a lungul timpului Playbike a susținut rideri de downhill, a creat locuri “de dat” pentru comunitate și a organizat chiar și concursuri de rang internațional. GG!

Mă bucur să văd că “bicicleta” crește în România pe toate planurile, atât în oraș, cât și-n munte sau pe șosea. Sper ca într-o bună zi să văd și bike polo-ul crescând. :)

Vă las cu manifestul încearcă -> repetă:

---