Cinci povești antreprenoriale din Timișoara

Luna trecută am plecat cu capul înainte spre Timișoara pentru un proiect fain: BT loves Timi – ironic sau nu, avionul care m-a dus se numea “Iași”.

Misiunea mea era să fac cel puțin cinci materiale video cu povești antreprenoriale din Timișoara.

Evident, primul pas a fost să fac un research. Am întrebat în stânga și-n dreapta care-s business-urile mici și faine, locale, pe care le-ar recomanda lumea.

Și-am descoperit zeci de business-uri, zeci de povești, unele unice, unele “împrumutate”, unele mici și noi, altele cu vechime mare, dar în continuare “mici” pentru că așa preferau s-o țină, “în familie”.

Am filtrat poveștile și am ajuns să filmez șapte. Am contactat fiecare antreprenor în parte, i-am zis cine sunt și ce fac, am acceptat refuzurile primite, am negociat, am încercat să fiu convingător cu cine a fost cazul …

… și a ieșit asta:

La Pizza Napoletana – Horațiu Rus

Cu Horațiu a fost la limită, căci el trebuia să plece din oraș în ziua în care eu voiam să aterizez în Timișoara. Așa că am decis să vin cu o zi mai devreme, să filmăm chiar în ziua aceea, astfel încât să nu-l încurc cu plecarea.

Astfel că Horațiu a fost primul antreprenor pe care l-am filmat și de la care am stors cât de bine am putut povestea. Care, ca orice poveste antreprenorială de prin România, nu-i deloc simplă.

A fost o plăcere să stau cu ei în bucătărie, să văd atitudinea lui Horațiu vizavi de angajații lui, să înțeleg ce-i special la pizza lor și cum au învățat s-o facă, cine sunt clienții, de ce vin ei, ce-i cu spațiul în care se desfășoară și tot așa.

Videoul ăsta, cumva, este preferatul meu la capitolul “poveste”:

Neața Omlette Bistro – Alexandra Lazea

La omletăria Alexandrei, de fapt, am ajuns imediat după aterizare, la 9 dimineața… și era deja full.

Am aflat de Neața Omlette Bistro din vară, de la Electric Castle, și m-am îndrăgostit pe loc de omletele lor cu avocado și ciuperci.

Așa că eram super curios să văd cum se descurcă la ei acasă.

Aveam apoi să aflu că Alexandra chiar trece zilnic pe la restaurant și ne-am și cunoscut, la fața locului.

Din suflet vă recomand Neața Omlette Bistro pentru omlete toată ziua. Și nu numai omlete… (curând cică și-n alte orașe!)

Ambasada – Andreea Tako

Povestea cu Ambasada e chiar funny. Trecuseră deja două zile de plimbat și filmat prin Timișoara și eu tot nu reușeam să găsesc contactul “corect” pentru a filma cu Ambasada.

Aproape că-mi pierdusem speranță că voi mai reuși să dau de ei.

Dar, cum mergeam pe malul Begăi, m-a oprit un biciclist: “Tu ești Ariel, nu?”

Haha, ce sentiment fain … să te cunoască bicicliștii prin toată țara!

Și atunci, acel bicilist, mi-a zis că la Ambasada începe un eveniment fain și că mi-l recomandă.

“Semn divin”, mi-am zis! Și o oră și ceva mai târziu ajungeam la Ambasada în căutarea evenimentului: Fuckup nights. (fain eveniment)

Intrat în Ambasada, am dat doar de beznă – căci picase curentul. Și atunci am dat de Andreea, care m-a ajutat să ajung în sala de eveniment.

“Dar tu cine ești, de fapt, Andreea?” am întrebat-o cu tupeu, așa, și emoții maxime.

“Păi… sunt unul dintre oamenii din spatele Ambasadei.”, mi-a raspuns.

Și uite așa, complet random, am ajuns să dau de omul pe care-l tot căutam.

MISC – Andrea Wolfer si Gabriel Amza

Și tot la Fuckup Nights la Ambasada, pe scenă, i-am găsit pe Andreea și Gabriel, care aproape că țineau un moment de stand-up comedy vorbind, de fapt, despre proiectul lor de suflet: MISC.

Un spațiu cultural, o veșnică galerie de artă pentru toate formele de artă, căruia Andreea și Gabriel i-au dat viață în fosta fabrică de țigări, o clădire care se degradează în ritm alert și pe care, pe termen lung, ei ar vrea s-o salveze.

Când i-am văzut pe scenă mi-am zis că trebuie neapărat să le aflu povestea mai în detaliu, și i-am abordat chiar atunci, după eveniment, în bezna aceea.

Videoul de mai jos este despre un complet alt tip de antreprenoriat, unul cultural, ONG-istic, asemănător cu ce se întâmplă la Ambasada, dar totuși foarte diferit.

Bereta – Adrian Biebel

Și-n cele din urmă, Adrian și berea sa, Bereta.

Adrian mi s-a părut cel mai puțin visător dintre toți cei cu care am vorbit, de departe cel mai pragmatic și cel mai motivațional.

Pentru a ajunge la fabrica de bere a trebuit să ieșim din Timișoara și să mergem o vreme cu mașina. A fost cu adevărat atipic să filmez într-o fabrică de bere… dar a meritat 100%.

BT loves Timi

Iar aici e un fel de mic Intro sau Outro la acest proiect din care am făcut parte.

Sunt super-super happy cu rezultatele celor cinci povești antreprenoriale din Timișoara. Sper să găsiți valoare și inspirație faină-n ele.

---