O săptămână de gaming

Acum o săptămână cei de la NVIDIA România m-au contactat și m-au întrebat dacă aș vrea să mă joc o săptămână pe un calculator special, de gaming.

Le-am zis: “Eu și gamingul… Nu prea avem de-a face.”

Au râs de mine și mi-au zis: “Nu trebuie să ai de-a face cu gamingul, ideea este să experimentezi.”

Am stat puțin și apoi am întrebat: “Pot să joc Age of Empires II pe el?”

Mi-au zis că ar fi puțin jignitor să instalez un joc din anii 90 pe un calculator care poate duce orice joc de ultimă generație.

Am acceptat provocarea. Am făcut curat pe masă, mi-am mutat iMac-ul de editare video mai într-o parte și am așteptat să vină monstrul.

Nu știam la ce să mă aștept. Adevărul este că niciodată nu m-am jucat prea mult la calculator. Counter-Strike, Age of Empires și recent League of Legends cu prietenii… Cred despre mine că nu-s tocmai un jucător priceput. N-am răbdare să descopăr jocuri, nu investesc timp în ele … mi se pare uneori mai relaxant să mă uit pe YouTube la videouri amuzante decât să deschid un joc.

Revenind: n-a durat mult și pe biroul meu și-a făcut loc un monitor mai mare decât am avut eu vreodată în fața ochilor.

Din punct de vedere tehnic… eu sunt un om atehnic. Și nu doar când vine vorba de calculatoare, ci în viata de zi cu zi: eu nu știu nici să-mi repar bicicleta, d-aia mereu prefer s-o duc la un service. Dar știu să mă dau foarte bine pe o bicicletă, așa cum știu să petrec foarte multe ori în fața unui PC. E uimitor cum în ziua de azi nu putem să trăim “normal” fără un telefon mobil performant sau un laptop, dar habar n-avem ce-i în el, cum se construiește, cum se repară…

Pe calculator erau deja instalate opt jocuri “susținute” de NVIDIA – în sensul că dezvoltatorii acestor jocuri au colaborat cu NVIDIA pentru o grafică optimă:

The Division

Rise of the Tomb Raider

Black Ops III

Need For Speed

Rainbow Six

Just Cause 3

Rocket League

League of Legends

Prima noapte de gaming

În prima noapte am invitat câțiva prieteni la mine acasă pentru a le arăta monstrul și unde a ajuns gamingul din ziua de azi. Ne-am jucat pe rând Rocket League și am țipat toată noaptea de n-am lăsat-o pe Corina să doarmă.

Am jucat și puțin League of Legends cu grafica pusă la maxim – eu de pe “monstru” și Andrei de pe iMac-ul meu, setat la o grafică “low”.

M-am culcat pe la 4 dimineața atunci și mi-am amintit de copilărie: când în serile de vineri ai mei mă lăsau să mă joc Age of Empires II la calculator până la ora 11. Pentru mine era WOW chestia asta. Aveam, totuși, doar vreo 11-12 ani cred.

A doua zi

Nu știu cum se numește “mahmureala” de gaming, dar ar trebui să-i dăm un nume. Oricum – a doua zi mi-am promis că ies din casă și fac mișcare, căci altfel eram tentat să descopăr un joc nou.

M-am dus și am jucat bike polo cu prietenii pe un soare fain de tot. Undeva pe la ora 19, când eram gata-gata să ne retragem spre casă, a venit vorba de un “lan-party”.

Două ore mai târziu eram toți strânși la Dragoș acasă: unii cu laptopuri, alții cu PC-uri … eu eram cu monstrul de la NVIDIA. N-aveam cum să nu mă dau mare, să nu le arăt ce monitor imens am, să nu le arăt cum se joacă Rocket League …

De la Dragoș am plecat la 6 dimineața cu un taxi.

Cum a fost lan-party-ul?

Exact ca pe vremuri: când unii jucau Counter-Strike, alții jucau Team Fortress… Când unii voiau să comande o pizza, alții aveau chef să se joace un nou joc… Când aveam cu toții chef să ne jucăm, ne pica rețeaua.

Iar eu nu m-am jucat prea mult. Mai de graba mi-a plăcut să-i privesc pe alții cum “mângâie” monstrul.

Pe la 4 dimineața, când a ajuns pizza, cu o mână mâncam și cu o mână conduceam o mașină în Just Cause 3.

Apropos: foarte fain jocul ăsta: Just Cause 3!

Apropos, că tot ziceam că-s atehnic…

Știu că pe vremuri când băgai un joc trebuia să mai cauți un driver, să mai instalezi un DirectX, să dai trei restarturi, să faci două backflip-uri, să duci gunoiul și poate, dacă aveai noroc, abia atunci mergea jocul …

(cel puțin așa-mi amintesc eu că era pe vremuri)

Acum, cel puțin, totul e făcut ca pentru proști ca mine … Există un progrămel numit “GeForce Experience” (GFE) care vine gratuit cu plăcile grafice GeForce și cu 2 click-uri el recunoaște jocurile din PC și le setează la setările optime (dpdv grafic). Iar driverele și update-urile necesare ca jocurile să meargă vin tot prin GFE. Pac-pac, gen.

Corina a crezut că-i Lara Croft

Zilele ce-au urmat și-a făcut și Corina curaj să se așeze la monstru. A deschis direct Tomb Rider pentru că-i amintea de copilărie.

Am râs de ea pentru că pune mult suflet în joc. De fiecare dată când murea, era așa enervată de situație… La un moment dat nu putea să treacă de un urs care o tot ucidea. Vai, cât a putut să-mi vorbească de ursul acela!

A căutat și pe YouTube videouri care să-i explice cum să bată ursul.

N-a ajuns foarte departe în joc, dar de fiecare dată când reușea să treacă peste un obstacol sau o misiune era în culmea fericirii. Aș zice că fetele simt jocurile mult mai intens ca băieții… mai ales jocurile astea, single-player, cu poveste.

Eu pun suflet doar când e vorba de jocuri în echipă, când sunt într-o încăpere cu alți 3-4-5 prieteni și jucăm în echipă.

Rocket League

Despre Rocket League am tot auzit. Costă 20 de euro pe Steam parcă. E în mare vogă. Pe scurt: este un fel de fotbal cu mașinuțe teleghidate.

Andrei a adus un controller și cu magia sa de mic-hacker a reușit să facă jocul split-screen și să jucăm împreună: el pe controller, eu pe tastatură+mouse.

La început mi se părea un joc sec, dar după 2-3 meciuri am înțeles care-i faza și, wow, ce intens am putut să trăiesc momentele în care am salvat un potențial gol sau momentele în care am dat un gol de la jumătatea terenului. Uite aici două fete care au învățat jocul și au trăit la fel de intens experiența.

Într-o seară am făcut chiar și un live-stream cu Andrei jucând Rocket League. S-au uitat la noi vreo 12 oameni. Vreo doi chiar au zis că li se pare super-tare jocul și vor să-l cumpere. Doar privindu-ne. Ceea ce m-a impresionat căci eu nu mă uit niciodată la streamuri de gaming… dar alții nu doar că se uită, dar le place așa mult că vor să-și cumpere și ei jocul. Ceea ce mi se pare super-tare. :)

Eu când eram mic aveam un SEGA

Când eram mic, sub 7 anișori, ai mei mi-au luat un SEGA. Un fel de primă-consolă de jocuri ce se conecta la TV. Dar de atunci n-am mai avut de-a face cu consolele de jocuri…

Am jucat tenis pe Wii acum mai mulți ani și mi s-a părut amuzant. Dar grafica nu s-a comparat niciodată cu ceea ce au văzut ochii mei în Just Cause 3 pe monitorul ăsta imens.

Nu știu cum arată piața acum, nu știu dacă sunt mai mulți gameri de consolă sau gameri de PC, dar cert este că industria asta s-a dezvoltat enorm în anii ăștia ce eu am absentat și am stat prea mult cu ochii pe Facebook.

Concluzii…

-> Săptămâna asta mi-am amintit de copilărie. Mi se pare ciudat că mă joc mult mai puțin acum, ca adult. Aș vrea să mă joc mai mult.

-> Just Cause 3 este un joc genial. Zilele trecute orele de somn mi-au fost înlocuite cu povestea acestui joc. Fain de tot!

-> Gamingul cu prietenii este cel mai distractiv. Recomand Rocket League cu prietenii.

-> Ce faine erau vremurile în care se făceau multe lan-party-uri … :)

-> Și, în cele din urmă, mă bucur să văd că nu mai ai nevoie de skill-uri de hacker ca să instalezi un joc sau să faci setările unui joc.

Multumesc NVIDIA pentru săptămâna asta. M-am distrat pe cinste.

Apropos, în cel puțin două vloguri, la final, apar momente în care ne jucăm. Iată:

Și aici, la final, râd ca un nebun:

---