Se întâmplă chestii

Într-un final, da, se întâmplă chestii.

Știu că în aprilie 2009 organizam primul “BikeWalk”. Era modul meu de a încerca să pun oamenii din București pe bicicletă și totodată de a-i face pe șoferi să fie atenți la noi.

Am mai zis asta de multe ori: La primul BikeWalk au venit 5 oameni (unul eram eu). Următorul 10. Apoi 20. Apoi 100+ și am blocat străzile.

Apoi am început să cerem aprobări la primărie și să facem haos organizat.

Apoi m-am întâlnit cu Marian pe stradă. Pedala. Zicea că vrea să vorbim. Punea bazele OPTAR-ului. Voia să promoveze bicicleta.

OPTAR a ajuns foarte departe. Se luptă constant cu erorile generate, sper că involuntar (sper în zadar), de primărie.

Ieri a generat o întâlnire între bicicliști, reprezentanți RATB și reprezentanți ai firmelor de taximetrie.

Am fost acolo și, uimitor, nu s-a scuipat nimeni, nu s-a bătut nimeni, nu s-a țipat și nu s-a înjurat.

De câteva ori s-a ridicat tonul. Se simțea tensiunea în camera mică în care eram sub 20 de oameni… Dar, culmea, ne-am controlat cu succes și am discutat despre potențiale soluții.

Din ce mi-am notat de la discuție:

În 2007 puteai circula cu bicicleta pe carosabil – legal.

În 2008 au apărut pistele de biciclete care blocau trotuarele și intrările în magazine.

În 2011 OPTAR reușește să convingă reprezentanții primăriei că pistele sunt de o calitate proastă și pun în pericol pietonii și bicicliștii. Tot atunci Bucureștiul, culmea, primește alte câteva trasee de biciclete la fel de prost trasate.

Martie – octombrie 2012 – 100 km de piste de biciclete sunt “desființate temporar” prin panouri cu “Accesul interzis bicicletelor” – semne ce se adresează carosabilului.

Aceste semne creează o imensă confuzie între șoferi, bicicliști și chiar și poliția rutieră – absolut nimeni neștiind de fapt dacă semnele se adresează carosabilului sau pistelor de pe trotuare, așa cum susțineau câțiva bicicliști. :)

În 2013 – totul revine la “normal”. Pistele nu mai există, cel puțin temporar, iar bicicleta trebuie “condusă” pe carosabil. Ce s-a realizat între anii 2007 și 2013? Nimic. Doar s-au stricat niște mentalități. Căci, mai mult ca niciodată, acum șoferii consideră că locul bicicletelor este acolo unde au fost trasate în ultimii ani pistele de biciclete – și anume pe trotuare.

Ajungem la un punct comun:

Vrem, cu toții (bicicliștii, RATB și taximetriștii), o bandă dedicată transportului în comun și bicicletelor.

Bandă despre care se vorbește de mult timp, dar care se găsește doar pe 2 sau 3 străzi din Capitală. În fine, ea este dedicată transportului în comun, nu și bicicliștilor în momentul de față.

RATB susține că din 2008 până în prezent (Dacă am înțeles bine) a trimis 28 de propunerei către PMB (Primăria Municipiului București) despre aceste benzi cu prioritate – dar efectul a fost z-e-r-o.

Apoi s-a discutat puțin despre cum ne-am împăca cu toții pe o bandă, când, suștine un reprezentant naiv al RATB-ului (nu știu cum îl cheamă, dar a fost singurul de la întâlnire care m-a enervat și nu a știut să se comporte civilizat) – și acum voi parafraza: “Un biciclist merge cu 10 km pe oră” și “ce am rezolvat dacă stă autobuzul după el?”.

Ei bine, viteza medie a unei biciclete în oraș este de 20-25 km/h.

Viteza medie a unui autobuz RATB este de, atenție, 15 km/h. – cel puțin asta spunea colega domnului.

Reprezentanții taximetriștilor au părut cei mai puși pe treabă și cei mai supărați pe PMB. Culmea, erau cei mai dispuși să ia acțiune.

De la ei am aflat că în București există 10 mii de taxiuri care circulă ZILNIC. Din care 7 mii sunt pe teren 24 de ore pe zi – pentru că se lucrează pe ture pe ele.

Pe toată durata întâlnirii și discuțiilor cei doi polițiști prezenți din partea brigăzii rutiere au tăcut sau au părut obosiți (unul din ei tot căsca și se freca la ochi. era ora 11 dimineața.) – unul din ei a luat cuvântul de vreo două ori și s-a învârtit în jurul cozii, zicându-ne, în mare, cu multe cuvinte, că … ei nu pot face nimic.

Cert este că, da, am fost într-o sală 20 de oameni – taximetriști, RATBiști, polițiști și bicicliști – și nu ne-am bătut. În urma întâlnirii s-a făcut un mic plan și… acum pot doar să sper că se vor întâmpla chestii pozitive. Nimeni nu-i fericit de modul în care se circulă în București.

Felicitări Marian, felicitări OPTAR. Ne vedem în trafic.

---