BrandLeft
BrandRight
Biciclete

“Șefu’, a venit doi băieți de la Secția 5!”

Șefu', a venit doi băieți de la Secția 5!

Pe cei doi frați, C. și M., i-am cunoscut prin comunitatea de bicicliști din București. În vara lui 2014 M. a și lucrat la Tribul o vreme. Sunt doi oameni excelenți, care-mi sunt super-dragi. Cât M. a lucrat la Tribul, a luat cu împrumut bicla lui C., adică a fratelui său, și printr-o întâmplare nefericită un hoț dibace a furat-o în timp ce M. își făcea treaba. Așa se face că, în 2014, a fost pentru prima dată furată o bicicletă a unui curier de la Tribul în timpul serviciului.

Am știut până în măduva oaselor că într-o zi bicicleta lor va ieși la iveală. Era ușor de reperat, M. și C. fiind descurcăreți și dibaci în ale reparatului alternativ când vine vorba de biciclete. În decembrie, pe un grup închis, un alt prieten comun și biciclist a pus un link de OLX și ne-a întrebat dacă nu cumva este o biclă furată. Aia era. Ce-a urmat după este Caragiale all over again. L-am rugat pe C. să scrie un text pe tema asta. E mai jos.


Marți, 06.01.2015

Ajungem amândoi la secție la ora 9:00, așa cum am stabilit cu polițistul care se ocupase de cazul nostru cu o zi înainte.

Treaba era să punem la punct toate detaliile unui flagrant. Tipul (foarte de treabă) ne duce în cabinetul șefului secției, care ne spune să vorbim cu tipul de pe OLX și să-i propunem să ne întâlnim cu el a doua zi, în orasul Pantelimon, în parcarea unui Mega Image.

Întâlnirea nu trebuia să fie nici prea de dimineață, nici prea târziu. Ariel: asta a fost o cerere specială a polițiștilor, haha!

Convorbirea cu Costel (omul care vindea bicicleta furată pe OLX)

După asta am sunat înapoi la polițist și i-am spus că am stabilit să ne vedem miercuri (a doua zi) la ora 12:30 cu hoțul. Polițistul ne-a spus să ne ducem a doua zi la ora 11:00 la secție ca apoi să mergem împreună la locul de întâlnire.

Miercuri, 07.01.2015

Mă trezesc de la 7:00. Îl trezesc și pe M. Punem să mâncăm și plecăm pe la 9:00 de acasă – am zis să ajungem din timp la secție.

La 10:40 eram deja la secție și îi spuneam ofițerului de serviciu să se ducă să-l caute pe ofițerul care se ocupa de cazul nostru.

Așteptăm aproape un sfert de oră. Vine și el într-un final.

– Hai, veniți încoace! Hai că mergem la șefu’.

Ajungem în cabinet și “șefu'” zice: (era super agitație într-o cămăruță de 2x3m – cam vreo 7-8 oameni)

– Băieți, fiți atenți cum faceți: vă duceți la poliția din Pantelimon, de acolo, și vorbiți cu ei… Noi nu o să mai putem să venim cu voi… suntem cam ocupați aici…

Secția 5 de poliție este la Metrou Jiului, în nordul Bucureștiului – pe când întâlnirea cu hoțul era în orașul Pantelimon, alipit Bucureștiului la est.

Deja nu prea mai prindeam pe de-a întregul conversația, că îmi crescuse tensiunea.

În clipa aia m-am simțit total neajutorat… Pot să adun la un loc toate posibilitățile despre cum urma să decurgă flagrantul ăsta, și polițiștii tocmai ne spuneau că trebuie să ne descurcăm singuri. S-o luăm de la zero, iar, adică.

– Am vorbit cu șeful de la secția de poliție din Pantelimon și l-am anunțat că veniți. Dacă nu e acolo, puneți-l pe ofițerul de serviciu să-l sune și să-i spună că ați venit. (zice șeful secției 5)

Pfff… ce să mai zici… Am plecat de acolo cu aproape zero speranțe că o să mai punem mâna pe biclă.

În plus eram și în contra-timp. Pe Costel a rămas că-l sun la 11 (dupa ce terminam eu orele de la facultate, aka stabileam ultimele detalii cu poliția care tocmai ne-a zis că nu mai vine cu noi și ne-a trimis la altă secție).

Eram în partea opusă a Bucureștiului, fără ajutorul poliției, nu puteam să-l sun pe tip și pe deasupra trebuia să ajungem și super repede în orașul Pantelimon.

Am luat metroul până la Piața Muncii și de acolo un taxi.

11:35 – Pantelimon, secția de poliție

Intrăm să vorbim cu polițistul de serviciu.

– Bună ziua! Am vrea să vorbim cu domnul Prepeliță (șeful secției din Pantelimon). Am fost trimiși de la secția 5, în legătură cu un flagrant.

– Da, bună ziua! Dl. Prepeliță nu e aici, e la ședința județeană.

Frati-miu trage un oftat… altă lovitură pentru noi.

– Păi atunci sunați-l pentru ca șeful secției de la 5 a vorbit cu dl. Prepeliță și l-a anunțat că venim.

– Bine, atunci îl sun… Alo, să trăiți șefu’! Sefu’, a venit doi băieți de la secția 5, în legătura cu un flagrant… Da?… Bine… Păi și mergem cu ei?… Bine, îi anunț și pe băieți.

Inchide telefonul și zice:

– Vă duceți în spate de tot și intrați pe a doua ușa din clădire.

Zis și făcut. Dar ajungem la un cabinet cu un sigur polițist. Îi povestim ăstuia de ce am venit și toată povestea și după care zice:

– Haideți cu mine.

Și ne duce într-o cameră unde erau 4 polițiști. Ăștia vorbeau între ei, glumeau… erau bucuroși tipii.

– (unul din ei): Salut!

– Salut! zicem și noi.

Pauză! Liniște totală. Ei se uitau la noi… noi ne uitam la ei… liniște. După care zice unul dintre ei:

– Păi, mă, așa vă trimit aia de la secția 5 pe voi?

– M.: Da, așa ne-au trimis.

– Nu veniți și voi mai pregătiți? Păi să le spuneți ca să vă trimită mai bine pregătiți data viitoare.

– eu: Păi dacă nu a vrut să mai vină nici unul cu noi… ce să facem?

– Păi cum, numai voi ați venit?

– eu: Da.

Ăsta începe să se prindă că ceva nu e în regulă.

– Păi și cu ce ați venit, mă?

– M.: Păi cu ce să venim … cu taxiul.

– Mamă, da’ au aștia bani dacă vă trimit cu taxiul… (Zice alt polițist)

– (primul polițist) Da’, voi ce rang aveți?

– M.: Păi ce rang să avem?! …rang de civili.

Pauză. Ăștia erau muți.

– Cum mă, voi sunteți păgubiții?

– Da. Spunem noi.

Râsete pe ăștia… nu mai puteau de râs… Am început să râdem cu toții preț de câteva secunde.

Ei credeau că noi suntem ofițeri de la secția 5. Confuzia a facut-o ofițerul de serviciu și poate și noi atunci când i-am spus de unde venim.

Bun, hai să organizăm flagrantul! Le explicăm unde trebuia să ne întâlnim cu Costel și apoi cădem de acord să facem niște semne, ca să știe ei când să intre în acțiune.

Îl sun iar pe Costel să confirmăm întâlnirea.

Ieșim cu polițiștii din curte. Ei trebuia să ajungă înainte la locul stabilit.

– Băi, cu ce mergem? întreabă un polițist.

– Cum cu ce să mergem? …mergem cu taxiul. (vorbeau între ei, iar mașina pe care au luat-o era o Dacie Solenza galbenă, ca un taxi).

Noi doi am luat-o pe jos. Eu eram destul de încordat, aveam un fior de gheață în mine.

Tensiunea creștea pe măsură ce timpul se scurgea. Eu, cel puțin, mă simțeam ca Bobby Green din “We own the night”, atunci când pune la cale un flagrant ca să-i prindă pe traficanții de droguri.

Pe lângă noi treceau multe taxiuri, iar eu începusem să le notez numerele de înmatriculare pe telefon. (Costel era taximetrist…)

12:20 – Mega Image Pantelimon

Îl sun pe Costel. Iar.

Polițiștii erau doi în mașină, iar doi stăteau la intrarea unei străzi lăturalnice.

În timp ce așteptam, îmi trecuse fiorul ăla de îngheț. Eram super-calm și liniștit, știam ce trebuia să fac și eram sigur că o să iasă bine.

Mă sună Costel.

În timp ce vorbeam cu el la telefon și-mi spunea să plec de acolo, de la Mega Image, fix pe strada unde erau polițiștii oprise un taxi și nu se mai mișca de acolo. El a zis că nu vrea la Mega Image că “e aglomerat acolo”. Când am auzit asta eram convins că îi recunoscuse pe polițiști și toata faza era ca și terminată.

Dar el apare de pe cealaltă stradă (Corneliu Coposu) și mă așteptă în capătul ei. Îi zic lui M.:

– Uite-l, ăsta e. Hai să mergem la el și să-i zicem să vină aici, în parcare. În drum spre mașină, (mă rog, și înainte de asta, eu stabilisem cu M. să ne dăm alte nume) îi spun lui M.:

– Băi, ține minte, eu sunt Marius și tu ești Cristi. Ai înțeles?

– M.: Da mă, da!

Plot twist – taximetristul

Suntem la jumătate de metru de mașină. În mașină este un tip destul de tânăr.

M. se oprește ca și cum ar fi fost străfulgerat. Îmi șoptește în timp ce făceam ultimii pași spre geamul taximetristului.

– Băi C., îl știu pe tipul asta. Bă, ăsta e COSTEL!

Eu îi arunc lui M. o privire de WTF?? … rămăsesem perplex. Cum dracului se cunoșteau aștia doi?

Costel, din taxi, deschide geamul și cu gura până la urechi (râdea) zice:

– Salut mă! Aaaa… voi erați, mă? Păi eu vă știu pe voi! Voi sunteți nepoții lui Nea Gelu.

De aici nu mai știu ce naiba am zis, dar țin minte că amândoi am dat noroc cu el și nu știu cum, dar până la urmă a parcat mașina în parcarea de la Mega Image.

Noi doi o luăm în urma lui încețișor. M. zice:

– Bă C., nu-l știi pe Costel? A lucrat acum câțiva ani la Nea Gelu la atelier.

Eu, încet-încet, încep să mi-l aduc aminte. Îl știam mai mult din vedere. Frati-miu a petrecut mai mult timp decât mine la atelier și știa mai mulți oameni de pe acolo.

– Eu: Mamă, mamă, să-mi bag… Cum, frate, să se întâmple tocmai așa?!

De aici am mai vorbit cu Costel puțin. Noi am rămas conform planului stabilit cu polițiștii. Ne-am uitat la cadrul bicicletei, l-am recunoscut din prima. Eu îi zic ca e cam zgâriat și el zice că bicicleta avea niște stickere pe bara orizontală. (clar bicla noastră).

Bicla era nemontată, iar eu i-am spus să o monteze ca să fie ocupat, să nu se sperie dacă îi vede pe polițiști.

Polițiștii au venit ușor spre noi, ne-au încercuit, apoi s-au uitat câteva secunde la el cum încercă să monteze roata de spate, apoi i-au spus:

– Hai, las-o așa, n-o mai monta.

Costel nu aude, iar polițistul îi mai zice o dată același lucru. Costel se ridică și rămâne stană de piatră, blocat. L-au pus sa pună bicla înapoi în mașină și am plecat la secție.

Ne-am urcat în taxiul polițiștilor, noi doi + un polițist pe bancheta din spate. Aștia erau veseli, se bucurau maxim. Era o atmosfera cum vezi în filmele alea despre Irak sau Afganistan, când se întorc soldații din misiune, iar aia din spate stau înghesuiți și glumesc pe seama întâmplărilor.

La secție i-au luat declarații lui Costel. El a spus că a cumpărat-o de la un moș din târg, din Valea Cascadelor, cam prin noiembrie 2014.

Iar aici vine partea interesanta.

Când el a fost în târg și a văzut-o, a vorbit cu moșul că vrea să o cumpere, dar nu are bani la el. Moșul i-a spus să-și noteze un număr de telefon și adresa.

Nu știu cum i-a trecut prin minte, dar Costel a făcut poză la buletinul moșului pentru că rămăsese să vină la el ca să ia bicla.

Polițiștii au luat CNP-ul moșului și acum îl caută.

Costel acum e martor/păgubit în proces.

Cum zice și M., orice persoană este de bună-credință până la proba contrară.

Costel este chiar de treabă, M. spune că a făcut și ciclism.

Dacă v-a fost furată bicicleta din Bucureșți, credeți-mă că este recuperabilă. Căutați pe Mercador, OLX, Tocmai, Okazii și prin târguri în prima săptămână. E posibil să iasă la iveală și după câteva luni.

PS: Chiar dacă nu pare, povestea este 100% reală.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

1 comentariu

  • Reply
    joe
    12/01/2015 at 12:57

    Le-a facut-o Costel. Ce incompetenti si militienii astia… Nu mai scapam de neputinta lor!

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează