Idei

Gândești prea mult și faci prea puțin

Gândești prea mult și faci prea puțin

Se spune că un scriitor bun este capabil să spună multe folosindu-se de puține cuvinte.

Se spune totodată că atunci când vrei să pornești o afacere, când vrei să pleci într-o expediție sau, în fine, când vrei să faci ceva, indiferent despre ce vorbim, este bine să-ți faci un plan. Uneori poate fi un traseu turistic, alteori un plan de afaceri … sau un plan de discuție.

De câțiva ani încoace sunt invitat constant (și-mi place) să vorbesc elevilor, studenților și antreprenorilor – trei categorii de oameni cu vârste diferite, experiențe diferite, țeluri și mentalități diferite. Tuturor le povestesc despre viața mea din ultimii ani, cum mi-am urmat pasiunea și cum sunt eu, de felul meu, un om care “face” – cum ar zice englezii, “a doer”. Și fac ceea ce fac cu plăcere. Și dacă ceva din ceea ce fac nu mai este făcut cu plăcere, atunci nu mai fac. Le povestesc despre cum m-a modelat blogul acesta, exmatricularea din liceu și diversele “ieșiri” antreprenoriale.

După fiecare workshop sau speech sunt apreciat și aplaudat. Nu mă laud. Serios. Nu asta încerc. Nu mi-au murit lăudătorii. Cert este că scriu acest text tocmai pentru ca-s apreciat și aplaudat deja de câțiva ani. Și asta-i, probabil, prima mea “reacție oficială”.

Elevii (sub 18 ani), studenții (peste 18 ani) și antreprenorii (oameni de 30-40-50 de ani) cu care vorbesc, culmea, îmi pun aceleași întrebări deja de ani de zile – dar le adresează în moduri diferite, după vârstă și experiența. În mare, cele două întrebări sunt: De ce ai făcut ceea ce ai făcut? și Cum ai făcut ceea ce ai făcut?.

Și de ani de zile am aceeași reacție stupidă – mă blochez pentru 2-3 secunde, apoi mă uit în gol și apoi zic “Nu știu.”.

Oamenii din jurul meu – majoritatea, cel puțin – par a nu înțelege că ceea ce fac în viața mea de zi cu zi fac pentru că … vreau. De ce mi-am făcut un blog? Pentru că am vrut. De ce am făcut o asociație care promovează pedalatul? Pentru că am vrut. De ce am început să fotografiez bicicliști nud? Pentru că am vrut. De ce mă culc târziu și mă trezesc devreme? Pentru că așa vreau, așa am chef, așa îmi vine.

Oamenii din jurul meu – majoritatea, cel puțin – par totodată a nu înțelege că clișeul “Just do it” rezumă tot secretul succesului. Cum ți-ai făcut blogul? Pur și simplu… Citind pe internet despre cum se face și uneori cerând ajutorul. Cum ți-ai făcut o afacere? Păi pas cu pas, învățând puțin despre contabilitate, puțin despre taxe, vorbind cu câțiva contabili. Cum ți-ai găsit angajații? Păi i-am scos la o cafea, am discutat cu fiecare vreme de o cafea (plătită de mine adesea) și i-am ales pe cei care mi-au făcut o impresie bună.

Și mereu după ce ofer aceste explicații seci primesc o ultimă întrebare (indiferent că vorbim, din nou, de elevi, studenți sau oameni în toată firea…): “Ariel, dar nu ți-ai pus problema că s-ar putea ca… (și aici fiecare descrie o potențială problemă viitoare)

În mare sunt întrebat dacă m-am gândit la toate posibilele situații negative de care aveam să mă lovesc.

Și deși este bine să ai un plan și să fii pregătit în viața de zi cu zi, așa cum ziceam mai sus, fie că-i vorba de un plan de afaceri, un plan turistic sau orice alt plan … NU, niciodată nu mă gândesc la TOATE situațiile negative de care aș putea să mă lovesc.

De ce?

Pentru că-i contraproductiv. Nu mereu. Dar adesea este contraproductiv să te gândești la toate. Este totodată imposibil.

Un antreprenor m-a întrebat odată: “Nu ti-ai pus niciodată problema că un angajat te-ar putea fura la bani?”.

Ei bine, nu, nu m-am gândit… Căci nu m-ar fi ajutat în niciun fel să-mi pun o astfel de problemă. Mi-aș fi făcut în cap scenarii peste scenarii în loc să-mi văd de treabă.

Îmi place să întreb acești oameni: “Tu când ieși pe stradă te gândești că poate să-ți cadă ceva în cap și să mori instant?”

Știu, este dur… dar este adevărat. Probabilitatea ca ceva să-ți cadă în cap pe stradă și să mori este la fel de mare, adesea, ca toate scenariile negative legate de planul meu de vacanță să se întâmple.

Am eșuat.

La începutul acestui text am scris următoarea propoziție: “Se spune că un scriitor bun este capabil să spună multe folosindu-se de puține cuvinte.”

N-am reușit. Nu sunt un scriitor bun. Dar am dat tot ce-am putut în această încercare.

Așa este în viață. Așa este în antreprenoriat. Așa este într-o vacanță. Dai tot ce poți și încerci să faci o treabă bună. Desigur, sunt șanse enorme ca lucrurile să iasă prost. Dar dacă stai să te gândești la toate acele lucruri nu o să ajungi prea departe.

Aș putea șterge acest text acum. Aș putea să-l rescriu de zece ori. Aș putea încerca să-i țin esența și să scap de cât mai multe cuvinte. Dar nu-i cazul. Îl las așă, departe de perfecțiune.

Mulți-mulți-mulți-muuuuulți oameni din jurul meu îmi povestesc că au idei și vor să facă lucruri. Afaceri, plecări, proiecte – tot felul. Dar toți se blochează la un moment dat atunci când își pun probleme pe care încă nu le au. Probleme ireale, inexistente momentan, dar posibile și probabile în viitor.

Am învățat în ultimii ani că uneori gândul că te-ai putea lovi de o problemă te dezarmează… în timp ce lovirea propriu-zisă îți dă un șut în fund. O problemă ireală este mai periculoasă, adesea, decât o problemă reală.

Atât vreau să-ți zic: Gândești prea mult și faci prea puțin. Și repet: fie că vorbim de afaceri sau vacanțe sau relații … se aplică.

Nu-ți face probleme înainte să le ai.

E bine să fii precaut, dar nu paranoic.

E bine să ai un plan, dar nu exagera cu el.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

12 comentarii

  • Reply
    Olivian
    22/07/2015 at 17:01

    Dragut :D.

    Strategia asta o aplic eu cu ieșitul din țară. Am, nu am bani, dacă prind un bilet de avion ieftin îl cumpăr, deoarece știu că urmează să mă apuc să strâng și pentru cazare, poate pe ultima sută de metri și bani de cheltuială, dar merg, spre deosebire de ”fostul eu” care așteptam să am bani pentru toate astea și de fapt nu plecam mai niciodată.

    Legat de restul discuției, chiar așa e, dacă îți dorești să faci ceva cu adevărat și muncești pentru asta, trebuie doar să te apuci, vei trece de orice obstacol cu perseverență.

    Comentariu fain. Thumb up 12 Thumb down 0

  • Reply
    Dragos
    23/07/2015 at 14:40

    Cand te mai intreaba cineva cum ai facut una, alta ai putea eventual sa le raspunzi (e doar o sugestie) ca si tu ca multi altii ai niste abilitati pe care ti le-ai dezvoltat si care au dat rezultate. Cred ca atunci cand spui “nu stiu” ii perzi, sau cel putin nu-i ajuti. Cat despre plan, suntem atat de diferiti. Pe multi dintre noi ne salveaza spontaneitatae, pentru altii e o piatra atarnata de gat. E important macar sa-ti propui ceva si sa stii de ce ti-ai propus acel ceva. In rest, fiecare vasleste cum i se potriveste.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      23/07/2015 at 14:43

      Să nu crezi că zic acel “nu știu” cu răutate. Este primul răspuns logic care-mi vine în cap… și e adevărul. :)

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Reply
    Goldy
    13/10/2015 at 14:06

    … ce n-ai specificat tu, este doza de noroc de care ai nevoie. Sunt mii de oameni care din cauza ca fac inainte sa gandeasca pas cu pas situatia, ajung in situatii tragice. E usor sa intri pe o usa deschisa, e usor sa deschizi o usa… dar e mult mai greu sa intri pe usa pe care trebuie din prima, iar aici… aici deja tot ce zici tu nu mai tine doar de om ci si de situatia favorabila intalnita. PS: E primul articol care-l citesc pe acest blog, deci nu sariti cu parul!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 1

    • Reply
      Ariel
      13/10/2015 at 17:35

      Goldy, apreciez comentariul și sper sincer să nu fie și ultimul articol pe care-l citești pe acest blog. :)

      Eu nu cred în “noroc”. Nu-s un om norocos de fel. Dacă vrei să citești mai multe pe tema asta îți recomand Outliers. În mare, vei vedea că nu există “noroc”, dar există o explicație logică pentru cam orice întâmplare pe care noi o considerăm norocoasă sau nenorocoasă. Norocul ți-l cam faci. Norocul, pur, este adesea folosit ca scuză. “N-am noroc” sau “Ce noroc ai!”… nu-i chiar așa. :)

      Comentariu fain. Thumb up 5 Thumb down 0

  • Reply
    Andreea
    13/10/2015 at 16:55

    Eu tot visam de vreo 6 ani sa imi fac un magazin online unde sa pun produse lucrate de mine. De la haine modificate, tricotaje, broderii, scrisori si felicitari personalizate, semne de carte, etc. Mereu am amanat pentru ca N motive. Puneam raul in fata. Dupa ce m-am mutat in UK in urma cu 5 luni, situatia nu a fost usoara, dar am invatat in sfarsit sa nu imi mai pun singura piedica. De o luna am inceput sa imi cumpar treptat materiale. Peste vreo doua saptamani imi voi lua si masina de cusut. Cand vin acasa de la munca imi exersez din nou mana cu desenatul si scrisul caligrafic pentru scrisori. Discut cu colegii si clientii de la munca despre asta ca sa aflu ce ar prinde mai bine aici. Citesc, exersez si ma documentez pana voi reusi sa am si site-ul. Nu orice vis trebuie realizat intr-o singura zi, iar obstacole apar intotdeauna, indiferent ce faci, dar nu vei afla nicioadata cum sa le depasesti daca nu incerci. :-)

    Comentariu fain. Thumb up 5 Thumb down 0

    • Reply
      Ionut
      14/10/2015 at 15:07

      Si ai grija sa nu cazi in ”prep-mode” , doar sa cumperi lucruri, sa amani treaba.
      Eu asa am patit cu dotarea studio-ului de muzica…

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Stefan
    13/10/2015 at 18:13

    E foarte adevarat tot ceea ce spui. Bine multi vor intelege ca acum ei trebuie sa se arunce cu capul inainte inspre cele mai nebunesti idei. Trebuie sa gasesti ceva care te trezeste dimineata din somn sau nu te lasa noaptea sa adormi si sa-l faci pe acel ceva fara sa despici firul in paispe’. Daca nu e sortit sa mearga in mod sigur vei afla dupa ce l-ai facut iar asta nu va fi o tragedie deoarece vei avea de castigat cel putin intelepciune.
    O zicala buna de pe engleza este “Build it and they will come !”, adica construieste-l iar ei vor veni.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Daniel N
    14/10/2015 at 17:46

    Chiar sunt curios câte persoane au făcut ceva după ce au citit acest articol.

    PS: Foarte bine zis, Ariel. :D

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Reply
    Șansele ca tu să te fi născut - Ariel Constantinof Blog
    02/09/2016 at 13:23

    […] Pe același subiect recomand un text pe care l-am scris acum un an: Gândești prea mult și faci prea puțin. […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Creierul nostru este prăpăstios - Ariel Constantinof Blog
    04/10/2017 at 11:00

    […] dar până aici aș putea zice că am scris doar o introducere foarte lungă. Încă nu reușesc să scriu succint se pare. Nu-i nimic, mai […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Ciprian Gavriliu
    13/10/2017 at 16:16

    Fain, articolul. Mersi Ariel!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează