Vreau să-mi fac magazin de idei!

Simt că am multe idei bune. Ştiu, sunt foarte arogant când zic asta…

Dar vreau să-mi fac un magazin cu idei. Vreau să pot să fac profit de pe urma ideilor bune pe care le am. Vreau să îi am ca “clienţi” pe acei oameni care spun că n-au ce să facă în viaţă… Pe acei oameni care îşi caută cu disperare un job… Pe acei oameni care sunt satisfăcuţi de salariul pe care îl oferă McDonald’s la part-time.

Am idei şi, din păcate, nu mai sunt capabil să le pun în aplicare pe toate – oricât de mult mi-aş dori, se pare că nu-mi pot împărţi munca/timpul/viaţa în mai mult de 2-3 părţi.

Deci. De azi. Am zis: De azi. Mă ofer să fiu (vai de capul meu!) acel “ceva” ce în mod tradiţional se numeşte c-o-n-s-u-l-t-a-n-t, dacă nu mă înşel.

Am idei de proiecte, idei de afaceri, idei de vacanţe, idei de “cum să mă împac cu fosta” şi multe altele. Sunt un fel de Dragonul Roşu (n.r.: magazin mare, angro, chinezesc din Bucureşti) pentru idei şi soluţii… doar că n-am marfa MADE IN CHINA.

Deci… vă rog să apelaţi la mine cu încredere. De azi mă voi auto-intitula (cu cea mai mare aroganţă pe care mi-o permit): împărţitor-de-idei şi rezolvator-de-probleme. Şi acest articol nu-i un pamflet. Jur.