Scurt mindfuck

Autoanaliza de joi

Autoanaliza de joi

Ieri dimineața m-am trezit mai târziu, am mai renunțat la “panica” că trebuie să fiu “productiv” și nici măcar nu mi-am gătit un mic dejun. Am trișat: mi-am uns două felii de pâine cu nutella și am băut o cafea – mic dejunul campionului.

Dar a fost la fel: am dat târcoale prin casă și m-am întrebat ce-ar trebui să fac. Începe să pară că am un ritual de a mă uita la un TED-Talk în fiecare dimineață cât îmi fac cafeaua și micul dejun și, uimitor, chiar îmi prinde bine. Reușesc să leg orice rahat de subiect de TED-Talk cu situația mea. Și ajută.

Ieri m-am uitat la tipul ăsta și mi-a plăcut modul lui “funny” de a vorbi lucruri serioase. (Dacă ai timp să-i dai play, merită, dacă nu … oricum niște spoiler aici:)

N-a zis, ca de obicei, nimic ce nu aș știi deja… dar mi-a amintit de un lucru important: contează enorm ce-ți spui ție despre tine. Cum “te vezi”.

E o lecție pe care am mai învățat-o o dată în viață, prin 2012, când am găsit un ebook pe internet care spunea: “I am a writer” – Jeff Goins. Era un fel de manifest scurt scris de un tip care voia să devina scriitor, dar nu prea știa cum să facă asta, așa că a decis pur și simplu să se considere scriitor și să încerce să pună în cuvinte ce înseamnă asta pentru el.

I-am citit manifestul atunci și m-a “lovit”. De atunci am început și eu să zic despre mine că-s scriitor, până atunci nu aveam încredere să zic așa ceva. Și asta m-a ajutat să cresc, să mă “aliniez” cu cine vreau să fiu.

Dar n-am dus mai departe lecția asta. Și nu-i de ajuns să fii doar un scriitor. Un om este multe lucruri deodată. E mamă, e tată, e soră, e frate, e fotograf, e scriitor, e ajutor, e în derivă … în fond, e fix ce-și zice sieși că este, nu? Mulți ani mi-am zis că-s fericit, de exemplu. Băi, și chiar eram. Jur. Sau credeam că sunt. Căci se pare că contează fix ce crezi că ești.

O să repet asta: ești ceea ce crezi că ești. Cel puțin pe interior, cam la asta se rezumă.

Și eu ce mi-am zis în ultima vreme? Habar n-am, nu prea mi-am zis nimic. N-am avut timp să-mi zic nimic, am găsit eu lucruri care să mă țină ocupat. Și acum îmi explic feelingul “nasol” pe care-l aveam atunci când eram întrebat “ce mai fac” și nu știam ce să spun. Că nu făceam “nimic” 100% asumat. Dar oare de ce? Că știu deja că-i foarte important să-mi asum.


E uimitor cum exercițiul meu terapeutic “în public” a făcut tot felul de oameni de pe internet să-mi scrie ce trezesc în ei textele mele. Suntem așa de “la fel” cu toții… Ciudat, însă, că este semi-tabu faptul că avem cu toții astfel de gânduri.

Ieri am discutat pe mess cu cineva și am conștientizat că-i foarte firesc ce simt. Ce nu-i “firesc”, însă, e că nimeni și nimic nu pare că te poate pregăti pentru o stare d-asta de “total-pierdut”. Dar discutând pe mess mi-am dat seama că ăsta-i un moment perfect de “restart”. Trebuie să mă definesc. Cine sunt? Ce sunt? Unde am chef să mă îndrept? Cu ce-mi mai hrănesc sufletul? Am uitat să mă uit în interior în ultimul timp. Am pus lucruri “deasupra mea” căci am aflat la un moment dat că-i bine să fie ceva “mare” acolo pentru care să tragi. Și când acel ceva “mare” a picat, a început să pice totul, pe rând, că oricum totul era șubred.

Ieri mi-am scris în carnețel direcții clare. Definite bine. Am scris ce cred că vreau să fac și mi-am asumat. Acum ține de mine să dau înainte indiferent de obstacole. Și să nu uit ca o dată la ceva timp să privesc iar în interior și să văd dacă vreau să renunț la ceva, dacă vreau să adaug ceva, să văd ce și cum simt.

Oricum. E bine. Sunt bine. Mereu am crezut că blogul este o unealtă minunată prin care să învăț și să cresc. Am 26 de ani și oportunitatea să-mi zic orice în clipa asta. Orice n-am avut tupeul sau maturitatea să-mi zic până acum. Trebuie doar să-mi zic ceva și să merg mai departe. Ce simplu. :)

Autoanaliza de luni am scris-o cu greu. Dar a fost pentru mine un prim pas să-mi asum public că “nu-s ok”, lucru care pare a fi important pentru mine – anume să-mi asum “public”. Dar, revenind la ideea de mai sus, de ce îmi zic că “nu-s ok”? Am început să-mi zic acum alte lucruri. Sunt foarte ok. :D

Autoanaliza de marți a venit mai de la sine. Cea de miercuri deja n-avea cum să nu aibă loc. Iar autoanaliza de joi deja-mi confirmă că încep să mă pun pe picioare.

PS: Deci, pe bune, numele popular al unei astfel de perioade este “criza vârstei”? Mulți din jurul meu o definesc așa. Nu cred că starea asta vine doar o dată și apoi te lasă. Dar cred că dacă tot e intensă, atunci măcar să scot ce-i mai bun din ea. Nu? Da.

PS2: De când și-a dat mamaie seama că-s trist, pare că ea nu se mai plânge nimic. Și-a luat un rol de a avea grijă de mine, de a mă întreba dacă-s bine. E ca și cum n-o mai doare nimic.

PS3: Cred cu tărie că n-ajungeam să fac ce fac acum dacă nu mă atingea puternic ce-a scris Alex. Merci, Alex!


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

6 comentarii

  • Reply
    Mihaita
    10/11/2017 at 14:35

    Toate astea se trag de la despartirea ta de Corina, este?

    • Reply
      Ariel
      10/11/2017 at 15:20

      N-aș zice că “Toate”. Cred că lucrurile curg una din alta. Totul are forma unui proces. La început nu știi care-i faza. Apoi îți dai seama că e o fază, dar nu știi de unde s-o apuci. Apoi o iei razna. Adică simți că o iei. Apoi poate ajungi la pishoterapeut. Apoi citești un milion de chestii. Apoi vorbești cu un milion de oameni. Apoi simți ce n-ai simțit niciodată în viața ta. Și apoi ajungi să scrii pe blog chestii d-astea.

      “Toate” se trag de la felul meu de a fi. De la cine sunt. De la cum sunt. E uman, din ce înțeleg. Foarte sincer, departe de mine gândul că tot ce se întâmplă are la bază doar o despărțire. :) Despărțirea e o bucată de puzzle dintr-un pumn foarte mare de bucăți de puzzle. Sau așa o văd eu.

  • Reply
    Elena
    10/11/2017 at 14:47

    Hey Ariel! Imi esti tare drag, chiar daca nu ne-am cunoscut vreodata. Iti citesc blogul si te urmaresc pe instagram.
    Cand faceai daily vlogging ma inveseleai tare mult cu atitudinea ta si imi alinai cumva dorul de casa. Ma regasesc mult in ceea ce scrii :). Voiam sa iti spun asta. Hugs!

    • Reply
      Ariel
      10/11/2017 at 15:21

      Hei, mă bucur mult că te regăsești. Sper că asta te ajută să vezi lumea cu alți ochi, așa cum mă face și pe mine. Huge hugs!

  • Reply
    Două TED Talk-uri foarte bune - Ariel Constantinof Blog
    11/11/2017 at 12:27

    […] mare parte, autoanalizele mele sunt “anulate” sau “explicate” de acest video, care a venit ca o palmă […]

  • Reply
    Alex
    11/11/2017 at 14:03

    I turn on Facebook and there’s all of this “DO” porn. If you aren’t hustling you’re a failure. This is BS.
    https://www.linkedin.com/pulse/i-miss-nothing-james-altucher/

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează