Interesant

Când ai o afacere trebuie să fii flexibil!

tribulDin iunie 2011 visul meu de a face o afacere din pasiunea mea pentru bicicletă s-a îndeplinit.

Atunci am lansat prima dată Tribul, proiectul meu de curierat rapid pe bicicletă în București.

Am avut fix 0 lei la început și azi pot să mă laud că am livrat pentru nume foarte faine și mari. Aqua Carpatica este unul cu care-mi place să mă laud, spre exemplu.

În acest an și jumătate de experiență am trecut prin multe, având experiență absolut zero în afaceri.

Am scris o carte pe tema asta. Urmează s-o lansez. Este despre ce am făcut eu cu Tribul. În paralel am scos învățături și sfaturi despre cum poate oricine să-și monetizeze, cu răbdare, pasiunea.

*Dacă vrei să te anunț când o lansez îți recomand să-mi lași datele tale în formularul de mai jos:*

Unul dintre capitolele din carte se numește “Fii flexibil”. Mi-am dat seama că prețul nu este cel mai important atunci când vinzi un produs sau un serviciu. Cel mai important este să îți înțelegi clientul și să comunici cu el cât mai bine. Să fii flexibil, pe scurt. Să fii dispus să faci pentru el cât mai multe.

Ieri am pățit ceva ce nu mi-a plăcut, apropos de acel capitol din carte.

Am vorbit cu o editură din România pe care am tot promovat-o pe Motivonti. Le-am cerut să-mi dea 3 cărți ca să le citesc și să le promovez. Nu le-am cerut bani. Deși puteam. Am cerut doar trei cărți.

Au fost de acord.

Spre deosebire de alte edituri cu care am lucrat până acum (editura Amaltea, Publica și altele), această editură nu s-a oferit să-mi livreze cele 3 cărți acasă, ci mi-au zis să vin să le ridic singur.

Deși eu le făceam lor un serviciu, nu ei mie. Eu îi promovez despre ei.

Bun. Fiind curier, m-am dus să le ridic fără să comentez, pe ploaie, pe mocirlă.

Intru în sediul lor, le cer cele trei cărti și tipa de acolo, pe care nu o cunoșteam, mi le întinde, așa, pur și simplu.

Dau să-mi deschid ghiozdanul pentru a le băga acolo, dar, precum ziceam, ploua destul de tare… și oricânt de impermeabilă ar fi geanta mea Turific! (alt subiect despre care am scris în carte) – simțeam totuși nevoia să bag acele cărți într-o pungă, pentru un plus de siguranță că nu le voi distruge până ajung acasă.

“Puteți, vă rog, să-mi dați și o pungă?”

Și ce mi-a răspuns tipa de la editură?

“Costă. 50 de bani. Aia nu mai e gratuită.”

Am fost șocat. Am făcut un sad face și am zis: “Bineee…”

Am băgat cărțile în ghiozdan, așa, pur și simplu, și am plecat urând o seară bună tipei.

Da. Poate-i un nimic. O pungă.

Dar eu, Ariel, eu, Motivonti, am făcut un serivciu editurii în cauză. Nu mi-au făcut ei mie un serviciu. Am și eu bani să-mi cumpăr cărți. Eu doar m-am oferit să îi ajut. Nu puteam să acopere un cost de 50 de bani pentru o pungă?

Ba da, puteau. Dar n-au vrut. Sau nu s-au gândit.

Asta mi-a stricat TOT vibe-ul în legătură cu editura pe care până acum o promovam. Promovam gratuit.

Când ai o afacere trebuie să fii flexibil. Altfel pierzi. E simplu. Foarte simplu.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

20 comentarii

  • Reply
    Valy
    31/01/2013 at 20:56

    tru dat!

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Ștefan Stratulat
    31/01/2013 at 21:07

    Poate că tipa care ți-a dat cărțile nu prea știa de ce iei cărțile și ce vrei să faci cu ele :)).

    Oricum e vina editurii că nu au instruit-o în “relații cu clienții”. În cazul tău “relații cu partenerii”

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      31/01/2013 at 21:08

      Știa că vin să iau 3 cărți. Deci ceva știa. Mai departe nu contează.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Dan
    31/01/2013 at 21:12

    Nu stiu daca tanti care te-a taxat cu 50 de bani e un factor de decizie in editura aia. Si cred ca ultimul lucru la care se gandea ea atunci, era la politicile de imagine si de business. :) Poate incerci data viitoare sa-i zici ca ai discutat cu seful ei si trebuie sa ridici un pachet. saaau, poate pur si simplu are boala pe astia cu dread-uri. Nici mie nu-mi plac! huo :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Laura
    31/01/2013 at 21:14

    Mie nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca punga nu se plateste la un magazin … este o taxa din cate stiu pt descurajarea cumpararii materialelor care nu se biodegradeaza…nu-i vorba ca se zgarcesc la o punga….sau da?! :))

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    dojo
    31/01/2013 at 21:54

    Bun, la faza aia trebuia sa lasi cartile acolo, sa multumesti si sa nu te mai obosesti. Atat timp cat TU faci un bine, chiar suturi in dos nu ar trebui sa accepti :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      31/01/2013 at 23:43

      N-am fost chiar așa radical. Nu-mi place să fiu chiar așa radical. Îmi dau seama că poate tipa n-a fost trainuită și nu e autorizată să dea pungi moka. Dar când i-am cerut o pungă putea să ia o decizie. Că-i fată mare, deșteaptă.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    dragos
    31/01/2013 at 22:28

    Tipa probabil are un salariu mic si un sef strict care ii cere socoteala chiar si pentru o punga. Daca e asa, cred ca n-ar trebui sa tipi la ea ci la patron.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      31/01/2013 at 23:39

      nu am țipat la nimeni.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    George Hari
    31/01/2013 at 22:43

    Nemira nu era sigur.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      31/01/2013 at 23:39

      Știi ce, ba da, Nemira. Și asta mă întristează.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Niky
    31/01/2013 at 23:01

    lucruri mici dar cu efect mare

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    ina
    01/02/2013 at 00:51

    Ei uite, spre deosebire de povestea cu taximetristul, aici nu cred ca ar trebui sa te superi pe toata editura. Fata in cauza a a raspuns : “aia nu mai e gratuita”. Deci ce a inteles ea din toata treaba: ca tu ai primit ceva pe gratis si acum te mai intinzi si la o punga. Nu e ea factorul de decizie in editura (din fericire), iar acela s-a purtat frumos…Desi fiecare angajat e un reprezentant al companiei, cred ca asta e un caz…mild. Oricum, imi place ce invatatura ai tras tu din poveste :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      01/02/2013 at 03:32

      E discutabil și sensibil subiectul. E unul exemplu mai bun în carte, promit.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    DANAP.RO
    01/02/2013 at 05:41

    Da, as zice si eu ca Dojo. Trebuia sa lasi cartile. Am trecut si eu de curand printr-o intamplare similara, nu cu o editura. Am promovat gratuit, am fost invitata sa mai promovez gratuit si a doua oara, iar ei mi-au cerut bani pe un pliant din care urma sa ma documentez ca sa ii promovez gratuit. Pasiunea ta e pasiunea ta, nu e de vanzare, dar nici de fraiereala.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    nenea popa
    01/02/2013 at 10:38

    In mod normal cand te intorci tipa nu ar mai trebui sa lucreze pe acolo.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Giorgiana
    13/02/2013 at 05:46

    Cel mai probabil nu au inteles in totalitate beneficiul pe care il au prin promovarea pe care le-o faci, altfel nu te puneau pe tine sa mergi dupa carti, ci ti le-ar fi trimis.
    Partea cu angajata poate fi interpretata in mai multe feluri, insa cu siguranta nu are nicio scuza ca sa iti vorbeasca asa, chiar daca poate nu e asa de obicei, ci doar avea o zi proasta.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    claus web
    14/03/2013 at 11:41

    Sunt intru totul de acord cu tine. Din pacate, multe firme sau chiar brand-uri inca nu stiu sa ‘tratarea’ clinetului cu respect si putina caldura, ori cu flexibilitate, atrage un rai de bine si de clienti, de oameni care ot apreciaza serviciile si atentia. Inca mentalitatea asta a firmelor care sunt arogante in relatia cu clientii, iar tu ca si client, nu gasesti ratiunea lor de a fi asa, persista. Din momentul in care intru undeva imi dau seama, cam cum va decurge discutia cu vanzatoarea sau chiar, receptionera unei multinationale. Prim-ul ‘glimpse’ spre mimica si privirea ei imi cam da de inteles cum va decurge schimbul de replici si informatii. Uneori, chiar. am impresia ca trebuie sa ‘trag cu clestele’ informatiile, si ma cuprinde o stare de jena ca pun atatea intrebari. Insa, din moment ce stiu ca am nevoie de ceva si de lamuriri nu am cum sa merg in alt loc, din moment ce de acolo trebuie sa le primesc.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Marcela
    08/11/2014 at 18:25

    Cu publicatul cartii in care sa astreni peripetia ta cu curieratul pe bicicleta, trebuie sa stii ca fiecare editura isi creeza planul de lucru pe anul viitor inca din primavara/vara anului precedent.
    E ca si inscrisul la scoala, trebuie sa ii contactezi din timp, iar daca unii vor crede ca nu e foarte interesanta va trebui sa platesti tu tiparirea, ei facand restul.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează