Interesant

Libertatea constă în asumarea alegerilor

Libertatea constă în asumarea alegerilor

“Nu există alegeri corecte sau alegeri greșite. Libertatea constă în asumarea alegerilor.” – Alexandra Pârlogea (Școala de Valori)

N-o cunosc pe Alexandra Pârlogea de la “Școala de Valori” și nu știu de unde i-a venit să zică ce este mai sus între ghilimele, dar rezonez cu ceea ce a zis 100%!

Observ că mulți oameni din jurul meu nu-și asumă riscuri, nu-și asumă responsabilități, nu-și asumă alegerile pe care le-au făcut … nu-și asumă nimic. Ei plutesc prin viață, așa, pur și simplu.

În 2013 am văzut un film de duzină, “Savages” (2012), și personajul principal a zis undeva pe la jumătatea filmului, fix înainte de punctul culminant al filmului: “You’ve been dead since the moment you were born. If you can learn to accept that, you can accept anything.”

Deși filmul era de duzină, citatul ăsta m-a lovit puternic. Câteva minute n-am mai fost atent la film și am cugetat în liniște. Orice biciclist știe că dacă coboară o vale, va trebui curând să urce un deal… Și fix așa este cu viața: dacă ai viață, o să ai parte și de moarte. E simplu.

Asumă-ți faptul că într-o bună zi vei muri și vezi-ți de treabă… Cu toții facem asta zi de zi. Eu nu știu niciun om care se trezește dimineață și se gândește cu groază la ziua în care va muri. Ar fi culmea să te pregătești o viață întreagă pentru momentul morții tale… Ar fi o irosire absurdă a timpului. Nu?

Cu toții ne asumăm că într-o bună zi vom muri și nu ne facem mari griji pentru ziua aia. Dar, ironic, între timp ne facem griji pentru tot felul de nimicuri: ce cred cei din jur despre noi, dacă ne-am îmbrăcat bine, dacă avem mâncare între dinți, dacă am mâncat prea multe zahăr bla bla bla.

Totul, în viața asta, se rezumă la simplul fapt de a-ți asuma tot ceea ce faci, tot ceea ce gândești, tot ceea ce ești.

Odată ce ți-ai asumat o acțiune pe care ai făcut-o, ar trebui să fii “împăcat cu tine însuți”. Și orice om împăcat cu sine moare liniștit.

Acum câteva săptămâni m-am văzut cu un cititor al blogului, complet random. Am mai scris despre Răzvan, un domn avocat, mi-a scris un mail și mi-a zis că ar vrea să ne cunoaștem. Am discutat cu el tot felul de lucruri… Într-o dupămasă de vineri. M-a întrebat care-i scopul meu în viață și i-am zis: “Să fiu fericit. Așa zicea și Aristotel.”

Și apoi m-a întrebat: “Și cum știi când ești fericit?”

Și, spontan, fără să apuc să cuget prea tare, i-am zis: “Știi vorba aia cu patul de moarte? Ei bine… mă gândesc că sunt pe patul de moarte și mă întreb dacă mor liniștit, împăcat cu mine, împăcat cu tot ceea ce am făcut aici, în viața mea… Și dacă răspunsul este da, atunci sunt fericit. Dacă răspunsul este nu… Ceva este în neregulă.”

Eu pot să mor liniștit cu gândul că am niște mac între dinți sau există pe planeta asta oameni care mă consideră cretin. Pentru că-mi asum faptul că nu-mi verific dinții la fiecare 5 minute după ce mănânc un covrig cu mac și pentru că știu că, oricât aș încerca, nu pot să fiu pe placul tuturor celor din jur.

Asumă-ți tot ce faci și tot ce ești.

Serios. Ia responsabilitate asupra acțiunilor tale și asupra felului tău de a fi și de a gândi. DACĂ cumva nu vrei să-ti asumi cine ești, cum ești și ce faci, atunci ăsta-i semnul perfect că nu ești mulțumit de tine și vrei să faci o schimbare. În acest caz ai face bine să nu stai ca prostul… ci, din nou, să-ți asumi schimbarea pe care vrei s-o faci.

Eu în 2007-2008 eram un pesimist. Un prieten foarte bun îmi zicea constant că mă displace când sunt pesimist. Mă deranja faptul că îl afectam negativ pe acest om. Mi-am asumat schimbarea și m-am schimbat. Nu peste noapte. A durat. Dar … asumându-mi schimbarea lucrurile au început să se miște. Am scris aici cum.

La fel a fost și atunci când am vrut să devin un bun vorbitor în public.

Ține minte: “Libertatea constă în asumarea alegerilor.” Și noi vrem să fim liberi. Fii liber! :)

Alexandra, oriunde ești, bravo pentru cuvintele pe care le-ai rostit zilele trecute pe scena CSR4WOMAN … au ajuns la urechiușele mele și mi-au plăcut mult.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

14 comentarii

  • Reply
    oSorin
    06/10/2015 at 22:25

    slabut, mai lucreaza, mai citeste, mai traieste – e al doilea articol citit, pari “pierdere de timp”

    • Reply
      Ariel
      06/10/2015 at 22:28

      Sorin, dacă par o “pierdere de timp” și totuși ți-ai făcut timp să lași acest comentariu… apreciez. Pentru că asta înseamnă că îți pasă de mine măcar puțin. Puteai să consideri că par a fi o pierdere de timp și să-ți vezi de drum fără să-mi zici.

      De trăit sper să mai trăiesc. De lucrat și de citit… doar dacă o să mai trăiesc. Cât despre “slăbuț”… îmi place să cred că nu mănânc mult și fac și destul sport, deci e normal să fiu slăbuț.

      • Reply
        oSorin
        07/10/2015 at 18:46

        a trai-traire, nu a trai – existare

        • Reply
          Ariel
          07/10/2015 at 22:30

          Recomanzi să citesc pe cineva anume? Mai priceput?

          • oSorin
            13/10/2015 at 15:53

            – ti-am vazut o prezentare la ted – felicitari pentru ce ai realizat (habar nu aveam)
            – unii sunt priceputi la scris, altii la facut; daca prin intermediul blogului ai reusit sa-ti pui in practica ideile, nu stiu de ce ti-as putea da sfaturi … (poate sa iti rezervi un sfert/juma de ora sa citesti din aia mari – beletristi, nu blogaristi). Spor !

          • Ariel
            13/10/2015 at 17:34

            nu m-a prins niciodata beletristica. nici nu scriu beletristica. dar nici nu pot sa spun ca citesc bloguri/bloggeri. citesc carti. :)

            vezi Trei Idei aici

  • Reply
    edy
    07/10/2015 at 10:44

    Cum definesti responsabilitatea ?Sau ca sa zic asa daca vine unu si imi da cu un topor in cap asumandu-si responsabilitatea acestei alegeri e in regula ? E un om liber ? :)

    • Reply
      Ariel
      07/10/2015 at 12:24

      Dacă cel ce ți-a dat cu toporul în cap își asumă fapta făcută, o să fie împăcat cu momentul în care este prins și i se spune că trebuie să facă x ani de pușcărie. Asumarea nu-i față de lege sau alți oameni, este o asumare față de sine.

      Problema este că mulți oameni dau cu toporul și apoi nu-și asumă fapta. Neasumându-și fapta se auto-distrug (unii dintre ei).

      Exemplul tău este radical, dar e bun. Merci!

  • Reply
    edy
    07/10/2015 at 10:53

    Gandirea corecta nu e optimista sau pesimista.E ambele.Un fel de analiza SWOT.Nu stiu daca ai citit Eduard de Bono in special 7 palarii ganditoare e o lucrare excelenta de la cel mai mare specialist in mecanismele gandirii.Nu pesimismul e problema ci motivatia pesimismului si cum te ajuta sa mergi inainte trecand peste el dar luandu-l in calcul ca posibilitate.

    • Reply
      Ariel
      07/10/2015 at 12:22

      N-am citit, dar am auzit de cele 7 palarii ganditoare. Si niciodata n-am specificat cum ca gandirea “corecta” este cea optimista, am dat un exemplu din viata mea personala cand imi doream sa nu mai am momente pesimiste, astfel mi-am dorit sa invat sa fiu un om mai pozitiv, mai “optimist”. NU-ti inchipui ca-s un YES MAN acum. Precum vezi, am pe blog texte negative, intamplari neplacute, ganduri ne-optimiste uneori. Nu-s radical. Totul este un mix si un echilibru perfect. :)

      • Reply
        edy
        07/10/2015 at 12:57

        Multi fug de cei cu gandire temporar pesimista ca de ciumati :) Pesimismul e necesar pt ca creierul e ca masina se conduce si cu acceleratie si cu frana.Sa gandim corect in sensul proceselor mentale nu al ingradirii libertatii de expresie se invata exact ca sofatul.Sau mai bine zis ar trebui sa se invete dar scolile noastre predau multe inutilitati in locul lucrurilor esentiale.

  • Reply
    edy
    07/10/2015 at 11:00

    Si am o veste proasta.Cred ca a zis-o unu V.Frankl : Fericit cu adevarat poti fi cand ai un scop mai mare decat fericirea personala :) sau mai pe romaneste sunt mai fericiti cei care fac cat mai multi oameni fericiti :)

    • Reply
      Ariel
      07/10/2015 at 12:20

      Asta nu-i o veste proastă. Dacă vei întreba un om ce-l face fericit el va da tot felul de răspunsuri de genul: “Să-i ajut pe cei din jur.” sau “Să salvez vieți.” etc.

      Apoi vei continua să-l întrebi, simplu, “de ce?” căutând un răspuns mai “adânc” și, de fapt, totul se rezumă la o fericire personală.

      E un cerc vicios – ești fericit când îi faci pe alții fericiți. Dar de ce faci asta? Ca să fii tu fericit. Eudaimonismul lui Aristotel e interesant și am rezonat mereu cu el.

      • Reply
        edy
        07/10/2015 at 12:52

        Pai vestea e proasta pt cei care ar intelege din textul tau ca faci o pledoarie pt egoism sau egocentrism si asta ar fi o cale spre fericire :)

    Vezi alte comentarii:

    Comentează