Dovada că se poate

Îmi iau lumea-n cap

Îmi iau lumea-n cap

Cred că uneori trebuie să te oprești din citit cărți și pur și simplu să faci lucruri despre care să-ți dorești să scrii.

Am început să scriu pe acest blog acum zece ani și am învățat că viața mea e împărțită în două mari situații: uneori vreau să scriu, să relatez, să pun pe hârtie ce gândesc și ce simt … și alteori nu.

Nu-s situații de care ești conștient în viața de zi cu zi. Sunt stări de spirit. Sunt stări ample, care țin și luni de zile. Eu îmi analizez aceste stări prin blog. Alții le analizează, probabil, prin alte activități de care au sau n-au chef.

În ultimul an s-au întâmplat așa multe ciudățenii că n-am simțit deloc să scriu. Nici măcar să mă mai filmez și să ma expun pe YouTube. Am cugetat în liniște.

Și în loc să mă bucur de saluturile străinilor de pe stradă, care mă știau de pe internet, m-am ferit de ele. Și m-am simțit mereu ciudat, cumva, poate, prin prisma faptului că “acel Ariel” pe care-l știau ei de pe internet nu mai era Arielul care este acum. Și care a absentat în ultima vreme de pe internet. Oare are sens? Habar n-am.

Dar, așa cum îi spuneam azi dimineață unui prieten, cred că urmează o perioadă în care voi simți “nevoia” să-mi aștern din nou gândurile aici, pe blog.

Acum puțin peste un an mi-am închis proiectul de suflet, Tribul. Am scris aici de ce, cum, când, tot. Atunci s-a rupt ceva în mine. S-a rupt o continuitate. Atunci mi-am propus să văd cum este viața peste graniță. În noiembrie am plecat în UK ca să-mi fac acte și să descopăr mai multe despre Londra. Actele le-am rezolvat, dar Londra nu m-a convins… Și am mai petrecut un an în București.

Dar, uite, acum mi s-au aliniat planetele și îmi iau lumea-n cap pe bune… Mi-am cumpărat un bilet de avion one-way.

Biletul este spre Barcelona, Spania, oraș în care am fost deja de două ori. Prima dată chiar am fost furat pe stradă și am povestit despre asta aici. Dar asta nu m-a descurajat.

Îmi iau lumea-n cap

Planul? E mult zis “plan”… Oricum, “planul” este simplu: vreau să mă “forțez” să stau acolo trei luni. Minim. Nu sunt sigur că-mi va fi dor de București – puterea obișnuinței e mare. Dar … dacă-mi va fi, d-aia simt că trebuie să mă forțez să stau măcar trei luni. Să trec peste “homesickness”.

Plec în cap cu dorința de a explora și nimic altceva. Nu mă duc să mă îmbogățesc. Nu mă duc să stau pe plajă. Nu mă duc să fur meserie. Dar cred că făcând nebunia asta, de fapt, voi face puțin din toate. Cred că sunt șanse reale să duc o viață bună acolo… să mă bronzez zilnic… să fur și niște meserie și poate chair să învăț spaniolă (căci nu m-am uitat la telenovele în copilărie).

Am vorbit deja cu George, omul-meu-de-bază din Barcelona, pe care l-am cunoscut prin Facebook și despre care am scris deja aici. Mă așteaptă cu brațele deschise și asta mă încurajează tare.

Nu voi lua cu mine calculatorul pe care fac editare video, și asta o să fie tricky, dar o să am laptopul, camera de filmat și minimul necesar ca să-mi pot vinde abilitațile de a face producție video.

Pisica i-o duc bunicii. Broasca țestoasă încă nu mi-e clar cui o dau. Chiria din București o țin ca plasă de siguranță sau, încă nu știu dacă-i o idee bună, o bag pe Airbnb.

Ce se poate întâmpla?

În cel mai bun caz prietenii mei vor avea, pe viitor: unde să doarmă în Barcelona, cu cine să bea un suc, de unde să împrumute o bicicletă și un ghid personal.

În cel mai rău caz … revin în București cu o experiență faină despre care voi avea, din nou, de scris. Cred că uneori trebuie să te oprești din citit cărți și pur și simplu să faci lucruri despre care să-ți dorești să scrii. Și cred că fix asta fac.

Plecarea-i pe 21 iulie. Deci mai e puțin timp de organizare.

PS: Când am fost prima dată în Barcelona am scris un text lung despre oraș. Cred că-i încă foarte valabil.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

22 comentarii

  • Reply
    Ceostoy
    28/06/2017 at 09:59

    Cu donsoara Corina ce se intampla?

    Comentariu fain. Thumb up 5 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 16:48

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

      • Reply
        Kukurucu
        28/06/2017 at 19:16

        Aaa, v-ati despartit.
        Sa nu fii suparat. E foarte fain cand doi oameni care au o relatie constientizeaza ca de fapt ar vrea sa mearga fiecare pe alte drumuri, astfel nu isi pun piedici unul altuia ca ”eu vreau sa fac asta si tu ma incurci ca vrei sa faci cealalta chestie”.

        Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 0

        • Reply
          Ariel
          28/06/2017 at 19:36

          dară nu suntem supărați. :D

          Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 1

  • Reply
    Andrei
    28/06/2017 at 10:14

    Super tare: Colega de apartament ce parere are?

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 4 Thumb down 1

  • Reply
    Alexandru Lăzărescu
    28/06/2017 at 11:37

    I like turtles! Avem și noi una, dă-mi un semn poate te ajut cu ea pe perioada asta.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 14:36

      ești al 3-lea voluntar în ordinea sosirii. tnx, apreciez. să vedem cum – ce – cine.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    o femeie
    28/06/2017 at 12:05

    hai bafta! Faina alegere! super turistica!
    Fiecare calatorie, fiecare plecare m-a imbogatit. Fiecare om, fiecare altfel de om m-a ridicat. Habar nu am cum sa traduc “enriching experience” dar asa e viata mea. Iti doresc asa sa fie si pt tine.

    (bag sama ca sub blondul spalacit si ochii albastri eu am sange de tiganca, ma uit lung la Irlanda sau Tenerife…)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Reply
    Kiu
    28/06/2017 at 12:25

    Se spune ca luam in general decizii in viata din doua motive: fie pentru a simti placerea, fie pentru a evita suferinta. O faci pentru tine, pentru bucuria ta, sau simti ca asta-i calea sa eviti o suferinta…? :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 14:35

      Interesantă perspectivă. Cred că am încercat să evit suferința în ultimul an. Și abia acum fac ceva pentru bucuria mea, și cu deschidere, după un an de fix opusul. De acolo și diferența dintre “a simți să scriu pe blog” și a simți să nu scriu. :)

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Reply
    Amy
    28/06/2017 at 15:52

    Ce mi-ar placea sa am acelasi curaj ca si tine. :) Visez sa pot locui si eu intr-o alta tara la un moment dat…sa nu fiu nevoita sa ma-ntorc in Romania, de care sunt convinsa ca nici macar n-o sa-mi fie vreodata dor.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 16:41

      Mi-a zis mie un amic azi, despre ce fac: “sa-ti iei lumea in cap nu e un act de curaj, ci este insasi diferenta intre a trai si a supravietui, pasul ala mare prin care te descoperi”. Mi s-a părut că nu am cum să exprim mai bine ca el …

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

  • Reply
    CarsOnTheWeb
    28/06/2017 at 17:36

    De ce nu iei si pisica cu tine? :D

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 19:36

      e complicat legal. iar bunicii ii va prinde numai bine, acum, ca a ramas singura in casa. :(

      so it’s kind of a perfect timing.

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Andreea
    28/06/2017 at 18:10

    Nu este in intentia mea sa te descurajez, doar vreau sa-ti spun experienta mea similara.

    Imediat ce am terminat facultatea, mi-am facut bagajul si am plecat in Grecia, decisa sa ma mut acolo pe veci. Aveam vreo 1500 de euro si vorbeam greaca la nivel de A2.

    Am stat vreo 2 zile la hotel, pana mi-am gasit cazare. Apoi, hai sa gasim de munca. Din iulie pana in februarie am stat pe bara fiindca n-am stiut sa fac bine un CV (aia la care am cerut ajutorul mi-a facut cel mai prost cv din lumea asta) si nu vorbeam suficienta greaca. Intr-un final, pe la finalul lui februarie, am gasit ca job sa vand cartele de telefon pentru refugiati. A fost interesanta experienta si jobul ala ramane printre preferatele mele dar… banii veneau haotic, ilegal si… peste o luna si-au dat 2 foc, de si-au retras toti afacerile din zona, a intrat armata si eu am ramas fara slujba. Sarim peste programul 7 am-10 pm, toate povestile lor cu capete taiate si folosite pe post de minge de fotbal, tot frigul indurat si toate urletele din zona.

    Jobul a fost gasit datorita unei amice studente, grecoaica fata (ne-am imprietenit din greseala pe strada), care mi-a tradus CV-ul meu facut omeneste. In plus, am gasit un ONG care oferea cursuri gratis de greaca. Desi am inceput sa invat cuvinte tehnice, din domeniul meu, nimeni nu m-a vrut nici macar muncitoare in fabrica de proteze, darmite inginera. Asa am ajuns femeie de serviciu. Pe acolo am lucrat vreo 2-3 luni, din nou ilegal, cu ascuns in debara cand venea controlul, cu plata la ora si o sefa grecoaica ce facea tot posibilul sa am salar cat mai mic.

    Am incercat si sa-mi recunosc diploma de facultate. Au dat ai mei 500 de euro pentru asta, ne-am agitat toti pentru asta si… dupa mai bine de un an, inca nu e gata recunoasterea.

    Dupa un an de trai din-asta, imagineaza-ti ca am ajuns la 42 de kile, infometata cum se cuvine. Pana la urma mi-am bagat picioarele, m-am intors in tara, n-am mai reusit sa ma adaptez, asa ca am plecat in UK camerista (de data asta cu contract semnat dinainte). Abia acum, la 8 luni, sunt in negocieri pentru primul meu job tehnic.

    Parti bune la toata aventura: stiu sa fac curat, am inteles ce regim alimentar e bun la tiroida mea (e cam rebela), de atunci, o lunga perioada am fumat cele mai slabe tigari, sa nu am sevraj cand raman fara bani (in UK m-am oprit de tot)
    Parti proaste: foamete, saracie, un an pierdut aiurea intr-un haos cumplit, ca nici bani sa merg la plaja nu aveam (si daca aveam bani, n-aveam autobuz).

    Per total, nu as mai face treaba asta inca o data. Tu vezi totul ca pe o aventura, dar patronul te vede ca pe o sansa sa te faca sclav ;) Nu ai sa ai toate drepturile nici daca pleci cu job, dar macar ai un venit pana te adaptezi cu zona si apoi altfel negociezi pentru urmatorul job.

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 19:41

      Wow, ce poveste. Îmi pare rău că ai avut o experiență așa negativă, dar per total sună a super-poveste de zis la nepoți. Sunt sigur că-i greu. Asta-i și ideea. Mă duc ca să-mi fie și puțin foame.

      Îți mulțumesc că ne-ai scris rândurile astea. Să fii sigură că o să mă gândesc, acum, constant la experiența ta în comparație cu ce voi trăi eu în Barcelona în primele zile. Și poate că asta o să-mi prindă bine.

      Eu nu voi încerca să găsesc un job, sper să fac bani din freelancing cum fac deja în ro. Va fi greu să găsesc clienți, sunt sigur, dar … încercarea moarte n-are.

      Stay strong și spor maxim!

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 2 Thumb down 0

      • Reply
        Andreea
        29/06/2017 at 13:50

        In Grecia poti face freelancing ca femeie de serviciu. In tot orasul Salonic, am lipit anunturi pe stalpi, statii de autobuz si n-a sunat nimeni intr-un an de zile. M-au chemat de cateva ori la o taverna din cartier, ca li s-a facut mila de mine, o data la o sala de gimnastica la recomandarea tavernei si altadata m-a chemat un albanez sa-i fac curat acasa, ca incerca sa ma prosteasca sa ma duc prostituata la barul unui prieten. Am pus si anunt pe net, nimic. Anunt scris in greaca, corectat de greci, sa fiu sigura ca se intelege.

        In paralel, am facut freelancer ca scriitor de articole si imi cautam clienti pentru cartile din tara. Greu imi faceam bani de chirie si mancare. Pentru banii de net si tigari munceam local, pe unde prindeam. Stii tu, freelancing :P

        Asa ca iti doresc mult succes! Sper sa ai mai mult noroc ca mine!

        Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    m
    28/06/2017 at 20:11

    daca treci prin betahaus (co-working plin de oameni creativi) da un semn, bem o bere. (hint: sunt in permanenta startup-uri care cauta sa se promoveze video prin zona).

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 1 Thumb down 0

    • Reply
      Ariel
      28/06/2017 at 23:01

      great info! ar fi super-tare să bem o bere. yayz! will look fo’ you soon. i’ll mail you. :D

      Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Costin
    07/07/2017 at 00:34

    Salut,
    Am inteles ca nu ti-a placut Londra, dar de ce ai renuntat de tot la Anglia si ai ales Spania? Pentru ca stiu ca ai o parte din familie in Anglia si cand am ajuns la randul umde scria ca pleci din tara clar m-am gandit ca te duci on Anglia. Dar m-am inselat :)

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Reply
    Primele zece zile în Barcelona - Ariel Constantinof Blog
    31/07/2017 at 18:27

    […] împlinit o lună de când am anunțat ca-mi iau lumea în cap și au trecut chiar și primele zece zile în […]

    Cum e comentariul ăsta? Thumb up 0 Thumb down 0

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează