Interviu

George, un român mutat în Barcelona

George, un român mutat în Barcelona

Când am decis că o să mă duc în Barcelona la un eveniment de 3 zile și am văzut că avionul mă costă peste 800 de lei, am hotărât că n-are sens să petrec doar cele 3 zile la eveniment … Așa că am combinat evenimentul cu o mini-vacanță de explorare a Barcelonei, oraș despre care știam absolut nimic.

Mi-am luat biletul de întoarcere în București la 10 zile după biletul de plecare spre Barcelona. Evenimentul era în în mijlocul celor zece zile. Pentru perioada de după eveniment mi-am luat cazare, Airbnb, ieftin și în centru … Iar pentru perioada de dinainte de eveniment eram indecis: să-mi iau altă cazare? Sau să încerc să caut un român mutat acolo pe care să-l iau la întrebări? Pe perioada evenimentului aveam cazare deja asigurată…

Așa că cu vreo câteva zile bune înainte de plecare am scris pe Facebook următoarele:

Cunoaște cineva vreun român ce locuiește în Barcelona și m-ar primi la el pentru trei nopți și, preferabil, ar avea chef să discute cu mine despre viața în Barcelona? Ar fi tare fain (pentru mine). Dacă nu se găsește, e ok, apelez la prietenul Airbnb…

Am primit muuuulte comentarii în care eram întrebat de ce caut NEAPĂRAT un român și de ce nu folosesc și eu, ca tot omul, Couchsurfing. Am explicat faptul că vreau să văd și să înțeleg de ce locuiește un român în Barcelona… Eu fiind genul de om care mereu a “militat” pentru a rămâne în România.

3 share-uri și 23 de like-uri mai târziu, m-am trezit cu mesaje private. Mai mulți oameni drăguți mă puneau în legătură cu prieteni de ai lor din Barcelona. Băieți, fete, studenți sau nu, mutați de mult sau recent … am vorbit cu mai mulți.

Dar cel mai bine și cel mai repede m-am înțeles cu George. Care mi-a spus atunci că el este în Barcelona de doar o lună și locuiește în apartamentul firmei, momentan. M-a asigurat că are unde să mă culce și i-ar face plăcere să îmi arate lucrurile faine din oraș.


Fast-forward la 8 octombrie 2015, undeva pe la ora prânzului, ajung în aeroportul Otopeni și văd o figură cunoscută. Denis, omul din spatele magazinului La Vita e Velo, își făcea check-in-ul. Pleca în luna de miere cu Ruxi.

“Voi cât stați, când vă întoarceți?”

“Păi 10 zile stăm.”

“Nu pot să cred.”

aaa

Și așa am plecat, fără să știu, în luna de miere ca a treia roată la căruță.

Este important să menționez faptul că Denis și Ruxi în loc de bagaj și-au luat cu ei două Bromptonuri (căci asta vinde Denis la magazin) pentru a descoperi Barcelona de pe două roți.

Am luat busul de la aeroport spre centru împreună și, imediat ce ne-am dat jos, pac-pac, a început montarea bicicletelor.

12046587_10208162154037438_1124085923291265173_n

N-a durat mult că am fost abordați în limba română de omul cu care vorbisem până atunci doar pe Facebook … George. Despre care nu știam absolut nimic și de la care, sincer, n-aveam nicio așteptare.

Următoarele zile le-am petrecut împreună, în mare parte: eu, Denis, Ruxi, fratele lui Denis – Adi, Ana (Adi și Ana locuiesc în Londra) și George. Deși eu știam că plec în Barcelona … singur. George a devenit instant ghid turistic și gazdă nu doar pentru mine, ci pentru toți cei cinci români pe care i-a cunoscut în seara aia.

Când George se ducea la baie sau nu era pe lângă noi, îl bârfeam puțin: “Băi, ce fain e omul ăsta… Ce deschis este!”

“Da, frate, nu ne cunoaște … și este atât de prietenos!”

Ne miram ca proștii de deschiderea lui George, de entuziasmul lui, de modul în care ne-a primit și ne-a tratat și ne-a explicat tot ce era de explicat în prima seară și-n zilele ce-au urmat.


I-am spus lui George de la bun început că vreau să stau câteva zile la un român ca să înțeleg mai bine de ce s-ar muta cineva din București într-un alt oraș dintr-o altă țară. În primele zile n-am avut o “discuție” serioasă pe tema asta. Dar după ce l-am cunoscut mai bine, după câteva zile, i-am spus că vreau să avem o discuție și să scriu despre el.

L-am dus pe terasa Airbnb-ului la care m-am cazat în a doua jumătate a mini-vacanței mele, mi-am scos laptopul și l-am luat la întrebări.

“Ideea de a mă muta a apărut prin 2009, atunci când am fost trimis de Ubisoft cu un proiect în Anglia. Am stat acolo 4 luni și jumătate și m-am simțit mult mai bine decât un turist. Am simțit cum este locul, cum sunt oamenii, cum trece timpul, cum e vremea… Apoi, după ce am revenit în țară, am tot cautat locuri de muncă în afară, să plec.”, îmi răspunde George la prima întrebare.

Trebuie să menționez faptul că George este un om cald și calm, foarte calculat și … mi-aș permite să spun că-i deștept. Nu de multe ori reușește un om să-mi lase impresia că-i “deștept”. Sau “înțelept”. Dar asta am simțit în urma mai multor discuții pe marginea mai multor subiecte cu George.

“Cum ai cautat locuri de muncă, efectiv?”, îl întreb eu, om care nu a depus un CV niciodată în viața lui…

“Am început să aplic la LinkedIn și pe MonsterJobs și alte d-astea … și am avut peste 40 de interviuri. Inclusiv cu angajatori din Olanda, UK, Gibraltar și Spania.”

“Și ai ajuns în Spania… Cum de tocmai Spania?”, îl întreb.

“Faptul că aveam aici un prieten din copilărie a contat. L-am întrebat mai multe despre cum este viața aici, care-i treaba în general… Și pe lângă ce mi-a spus el, am văzut și profilul lui de Facebook. Am văzut ce face, cum se distrează și tot așa… Dar inițial aveam o reținere. Când venea vorba de Spania mă gândeam la “căpșunari”… dar am început să mă interesez mai mult, să văd care-s avantajele, cost of living și tot așa. Și mi-am dat seama că pare interesant, cel puțin.”

“De ce ai plecat din România?”, l-am întrebat apoi cu un zâmbet semi-malefic pe față.

După ce a tăcut câteva secunde m-a întrebat: “Vrei să știi motivul real sau… ?”

“Motivul real.”

“Lipsa unui sistem educational și a unui sistem medical ok, dar și lipsa infrastructurii. Eu sunt și șofer, și biciclist, și pieton și infrastructura mă afectează în viața de zi cu zi cel mai mult – dintre toate cele trei.”

Apoi mi-a explicat că în România câștiga la fel de mulți bani – deci mutarea n-a fost una “financiară”.

“N-a fost greu să te rupi și să pleci?”, l-am întrebat gândindu-mă că m-ar afecta puternic tot ce am aici, acasă, în București …

“M-a ajutat faptul că nu eram legat de nimeni când m-am mutat aici. M-am dus doar să caut o viață “civică” mai bună. Dacă stai în România sunt șanse să intri într-un mers din ăsta lipsit de visuri. Și mi se pare periculos… mai ales pentru oamenii tineri.”, îmi răspunde cumva picat puțin pe gânduri.

Încerc să-l analizez, să ghicesc ce gândește cu adevărat și dacă îmi spune tot ce gândește sau sunt lucruri pe care vrea să nu mi le arate. Dar nu îi dau de cap. Sunt aproape convins că ce-mi zice este 100% ceea ce gândește. Este sigur pe el.

George a plecat pentru că a vrut să scape de o rutină și de o mentalitate. Se consideră un om ambițios și pozitiv și eu pot doar să confirm că este. Este mutat în Barcelona de pe 14 septembrie, dar s-a obișnuit foarte repede și simte că stă aici deja de șase luni.

Spune că localnicii sunt ușor de abordat și și-a făcut repede prieteni. În plus, știe spaniolă. Sau a învățat-o foarte repede.

George, un român mutat în Barcelona

Aici l-am surprins pe George aruncând gunoiul selectiv, deși nimeni nu-l obligă să facă asta…

“Nu ai un sentimente de reținere știind că dacă ești mutat… nu ai cum să “lupți” pentru țara și orașul tău?”, îl întreb știind că pe mine asta mă motivează puternic să nu plec din București.

“Ba da. Am avut acest sentiment.”, îmi răspunde scurt și hotărât, cumva transmițându-mi faptul că sufletul lui este pentru țara lui, dar există și alte priorități în viață.

Atitudinea lui mă pune pe gânduri. Mă face să mă gândesc la faptul că în Barcelona viața este așa frumoasă, orașul este atât de bine organizat și frumos si curat … Iar eu stau și înghit în sec la fiecare întâmplare tristă de pe străzile Bucureștiului.

“Vreau să aduc cât mai mulți prieteni aici, să vadă și ei cum este… să se decidă, să vadă ce înseamnă! Deja tu, Adi și Ana vreți să veniți aici!”, îmi zice râzând.

Apoi continuă: “Un lucru pe care mai vreau să-l fac este să fac oamenii să se deschidă… Când vin aici să-i fac să se simtă ca mine. Oamenii în România se stresează foarte mult. Și eu eram așa, eram stresat.”

“Crezi că oricine poate să-și găsească un job aici și să-și mute viața aici?”

“Nu oricine poate să-și găsească un job aici… piața este destul de limitată și ei sunt naționaliști și vorbesc doar spaniolă. În IT se poate mult mai usor … dar nu cred că este pentru toată lumea.”

“Nu ți-e dor de casă?”, îl întreb în încercarea de a încheia.

“Eu nu am sentimentul de “vreau casă”. Sau nu-l mai am. Aici este casa mea.”, îmi zice George cu un zâmbet mare pe față.

George, un român mutat în Barcelona

George are 31 de ani și este din Tulcea. Din 2002 și până în 2015 a fost în București, iar de acum o lună este în Barcelona și este fericit. Este plin de energie, plin de entuziasm, deschis, deștept și … cred că-i pus pe fapte.

Înțeleg de ce a ales să facă mutarea asta și înțeleg de ce se simte așa cum se simte în Barcelona.

George, îți mulțumesc pentru deschiderea cu care m-ai primit în Barcelona discutând cu mine doar câteva minute pe Facebook! Sunt sigur că experiența mea ar fi fost complet diferită dacă nu te cunoșteam.

Eu, Denis, Ruxi, Adi, Ana și George ne plănuim acum următoarea vacanță împreună ca și cum am fi cei mai buni prieteni din liceu. Nu știu exact de unde vine entuziasmul din acest grup, căci ne cunoaștem destul de vag cu toții – dar tind să cred că energia lui George este “generatorul” nostru.

Barcelona în 17 poze aici.

Prima impresie despre Barcelona aici.

Despre cum am fost jefuit în Barcelona aici.


Dă mai departe dacă ți-a plăcut și abonează-te prin e-mail dacă vrei să fii la curent cu tot ce scriu pe viitor:

S-ar putea să te intereseze

13 comentarii

  • Reply
    llllll
    22/10/2015 at 19:38

    e cel mai tare si ma bucur ca ai scris despre el! nu ai cum sa nu te incarci cu optimism si sa pleci cu chef de visat dupa o discutie cu acest om frumos si ii doresc din suflet o viata minunata!!! si da ! este foarte destept si de intalnit!

  • Reply
    mihnea chirila
    22/10/2015 at 19:49

    Pe George, sau Kenny, cum îl știu prietenii, l-am cunoscut anul trecut printr-o amică comună, la aniversarea ei. A 2-a oară când ne-am întâlnit auzise că vreau să-mi schimb jobul. Mi-a cerut un cv, l-a dat mai departe, m-au chemat la interviu și a 2-a zi aveam și oferta pe mail. Am fost colegi aproape un an, până a plecat în Barcelona. Cam genul ăsta de om este Kenny. Un super prieten, un Om.

  • Reply
    Ana
    22/10/2015 at 22:12

    Un om frumos… :)

  • Reply
    edy
    24/10/2015 at 21:29

    Patria e unde ti-e bine .Asta nu inteleg multi din aia din varf ca oamenii nu pleaca neaparat pt bani ci pt civilizatie .Bravo !

  • Reply
    Dragos
    24/10/2015 at 23:32

    Toti avem nevoie de prieteni,,,nu puteam sa traim singuri oricat de ofertanta ar fi tara in care ne aflam. La cum il descrie toata lumea, banuiesc ca George a lasat multi prieteni in Romania.

  • Reply
    cosmin ciuca
    18/10/2016 at 21:42

    O adresa de e-mail a lui George? Multumesc

  • Reply
    Primele zece zile în Barcelona - Ariel Constantinof Blog
    31/07/2017 at 18:34

    […] am găsit adăpost pentru prima lună. Deci, luna asta, mă simt ca acasă … la el acasă. Am scris despre George în 2015, atunci când l-am cunoscut […]

  • Reply
    2017 în fotografiile mele de pe Instagram - Ariel Constantinof Blog
    04/01/2018 at 18:32

    […] la George acasă de doar 30 de minute, era 8-9 dimineața – George era gazda noastră despre care am mai scris aici și tocmai pleca la munca pe longboard – e cel din mijlocul […]

  • Reply
    Vasile
    08/01/2019 at 11:50

    Este clar ca oricine si-ar dori sa intalneasca numai romani ca George. Este un om bun.
    Pentru ca locuiesc si lucrez in Franta, am cautat de mai multe ori, un roman bun, care sa-mi pastreze masina pe perioada concediului. Plec de la aeroportul El-Prat Barcelona spre Craiova. De la Toulouse la Barcelona am 380 km. Este cursa direct si cat de cat acceptabila ca pret. Totdeauna platesc mai mult pe parcare decat pentru avion. Daca la mine ar apela cineva sa-i fac acest serviciu, nici nu s-ar pune problema sa nu gasesc o solutie alta decat cea cu bani. Din nefericire, eu nu am avut sansa sa gasesc un om ca George. Inca il caut. Sa auzim numai de bine !

    • Reply
      Ariel
      08/01/2019 at 19:35

      Vorba ta, dacă ești om bun dai de oameni buni. Sigur există soluții. Intinde antenuțele și întreabă lumea, că se găsește sigur. Să auzim numa’ de bine! Și să ne vedem cu bine-n Franță! :D

  • Reply
    2018 în fotografiile mele de pe Instagram - Ariel Constantinof Blog
    17/01/2019 at 18:51

    […] am plecat în Barcelona, am stat la George acasă, chiar la 2 minute de plajă, într-un apartament în […]

  • Reply
    Ghid practic despre cum să fii un turist explorator rătăcitor (preferabil prin Spania) - Ariel Constantinof Blog
    13/02/2019 at 13:15

    […] George, de exemplu, ar fi unul dintre acești oameni. Am scris despre el și cum l-am cunoscut aici. […]

  • Vezi alte comentarii:

    Comentează