De câțiva ani m-am îndrăgostit iremediabil de Instagram (contul meu aici) și modul în care reușesc să-mi “analizez” viața prin pozele pe care le public periodic pe acolo.
Acum doi ani am făcut o postare cu anul rezumatul anului 2016 prin prisma fotografiilor mele de pe Instagram și… mi-a prins tare bine rezumatul.
Mi-am dat seama că am călatorit mult și am trăit intens. Așa că am repetat “rezumatul” și la final de 2017 și am făcut o nouă postare.
… Deci putem zice că-i deja tradiție, pentru că iată rezumatul pentru 2018!
Pozele-s puse cronologic și voi încerca să adaug câteva gânduri sau explicații la fiecare.
Aș zice că 2018 a fost un an tare ciudat, în care am trăit mai intens și mai nebun ca-n anii anteriori – deși nici nu credeam că-i posibil.
Am făcut multe schimbări pe plan profesional, am călătorit mult și fain, am cunoscut mai mulți oameni ca niciodată… A fost un an bun, din foarte multe puncte de vedere.
Prima poză din an este din Londra, chiar din London Velo, o cafenea mică și faină, dedicată bicicliștilor.
Revelionul l-am petrecut super spontan cu niște prieteni, tocmai în Bristol, UK, un oraș super-fain, super-artistic. Poza de mai jos e chiar de pe 1 ianuarie, mahmuri, după un party grime până-n măduva oaselor.
Am revenit destul de repede în București, căci viața-i scumpă prin Londră și mi-era dor de casa și liniștea mea… Și Cita mea. Care uite cum stătea în bătaia soarelui la început de an:
Tot la început de an m-am dus cu Andrei la o nouă sesiune de float-tank. Eram super-mega-extra zen în poza asta. Despre toată experiența asta am un video aici.
Uitându-mă acum, la început de 2019, dintr-o cafenea din Tel Aviv, unde șed la o a doua cafea și scriu rândurile astea … Îmi dau seama că iubesc enorm Bucureștiul… și relația pe care o am cu acel oraș.
Dar, ironic, simt nevoia acută de a fugi de el acum.
Uite-mă aici plimbându-mă prin București și făcând tot felul de poze de pe bicicletă.
PS: Faptul că am chestii scrise pe mână cu un marker nu-i de mirare, la final de an markerul s-a transformat în tatuaj, haha. Little did I know I was actually gonna do that …
De ziua mea am fost la un concert Frații Grime cu gașca și, întâmplător, am ajuns și la “after”. Asta-i poza cu Bean, prin bucătărie, haha!
În 2018 nu știu ce-a fost cu mine, dar am cântat foarte mult la chitară, poate cel mai mult de până acum. Chitara o am de vreo 10 ani, mi-am cumpărat-o singur prin liceu… și am învățat singur, de-a lungul timpului, să cânt la ea.
O perioadă am purtat un inel-anti-stres pe care l-am găsit într-o cutie cu vechituri. Era o bucată de istorie de la prima tipă cu care am făcut vreodată dragoste, haha! Nu l-am purtat cu motiv, dar s-a întâmplat să mă întrebe lumea dacă “m-am luat”.
Ceva mai târziu mi-am uitat inelul într-o tăviță d-aia de la security la Otopeni.
Prin februarie am ajutat-o pe Ana-Maria să-și printeze cartea. <3
Și apoi, complet întâmplător, am cam început un proiecțel drăguț la mine-n casă, alături de Chefii Marina și Kev: în fiecare duminică se adunau oameni la mine și găteau. Iar eu filmam.
Așa că am avut de-a face în 2018 cu multă mâncare, găteală, gusturi noi, mulți oameni la mine-n casă deodată, multe farfurii de spălat și multe videouri super-faine cu mâncare.
Uite aici un playlist cu toate întâlnirile (sau aproape toate?).
În 2018 am descoperit că pe canalul meu de YouTube fac periodic, de aproape 10 ani, videouri cu mine pe bicicletă, prin București.
Evoluția tehnologiei se vede incredibil. Dar, în fine, ideea este că în 2018 am făcut și cel mai fain video din seria asta. Uite-l aici.
Am vrut să fac niște tricouri cu mesaje de genul, dar n-am ajuns prea departe. Ideea n-a murit, dar e pe hold. :)
Am mâncat foarte mult avocado + ouă ochiuri în 2018. Prea mult.
Am ajuns pe la dentist parcă mai des decât de obicei… se simte vârsta. :))
Tot din seria “Sunday Dinner at Ariel”…
Dimineața în care am mâncat la micul dejun o mare bucată de tiramisu + cafea.
Ochiul Citei …
Bucureștiul este o mare-mare oglindă…
Și prin februarie-martie am ajuns în Veneția, cumva prima plimbare oficială pentru Paralel cu Ariel. A ieșit un episod genial, uite-l aici.
Ah, am făcut și un episod Paralel-ish despre fenomenul “aqua alta”.
Tot prin Veneția am cunoscut o tipă care m-a pictat absolut genial și ne-am împrietenit. Ne-am tot revăzut prin lume ulterior, haha.
Și, ca de obicei, am revenit cu poftă maximă de viață în București. Pentru că am observat că se întâmplă treaba asta: după ce plec din București, și-s super-fascinat de ce-i în locul vizitat, când revin “acasă” re-devin fascinat și de orașul meu. Pentru o perioadă scurtă de timp.
Am trecut la pantaloni scurți și am revenit la serile de Sunday Dinner.
Ș-apoi am plecat în Barcelona, am stat la George acasă, chiar la 2 minute de plajă, într-un apartament în Barceloneta.
Ăsta-i primul mic dejun, chiar pe balcon, cu Marina și Kev. A day to remember … <3
În Barcelona am filmat un nou episod din Paralel cu Ariel și a ieșit acest video fain.
Apropos, în 2015, când m-am îndrăgostit cumplit de Barcelona… tot atunci am fost și jefuit. Am povestit aici cum a fost.
Asta-i din MACBA – muzeul de artă contemporană din Barcelona, pe care-l recomand:
După două săptămâni în paradisul Barcelonez am revenit la Pixie a mea și la viața din București, din nou, cu energie și chef de viață. Damn!
Pe Cita, sărăcuța, am plimbat-o de câteva ori anul ăsta. Am lăsat-o la tot felul de prieteni pe perioadele plecărilor mele. Chiar și acum este la cineva, deja de aproape două luni. :(
Știu că-n 2018 chiar am ieșit în parc și am stat pe păturică, de mai multe ori. De câteva ori am ieșit random să citesc, căci era vremea faină. Ce boem am fost în 2018… doamne.
A urmat un turneu de bike polo în Sfântu Gheorghe, și ca recompensă am făcut un popas și pe la Lacul Sfânta Ana. Am dormit o noapte într-o mașină parcă, haha.
Asta-i din Piatra Neamț, unde am fost pentru două nopți la un eveniment numit Bloggers Lan Party… și pentru un motiv sau altul m-au inspirat teribil șinele astea de tren:
Pentru o zi am fost și-n Cluj ca să fac o filmare. Am plecat dimineața la 6 din București și până seara la ora 21 eram înapoi în București. Nebună zi!
Și apoi am ajuns în Istanbul, orașul în care nu m-am simțit deloc în largul meu și în care am filmat un nou episod din Paralel cu Ariel – uite-l aici, este un episod de care-s tare mândru!
Și am făcut și un Paralel-ish cu două interviuri despre viața ciudată din Turcia.
În Istanbul am avut noroc cu comunitatea locală de bike polo, pe cei doi din poză îi știam pentru că jucau acest sport și au fost prin România la diverse turnee. Ei mi-au arătat o altă față a orașului. Damn, I love bike polo!
Apropos, în 2018 văd că am făcut și un video cu bike polo – și mă bucur să-mi dau seama că, deși n-am poze pe Insta cu polo anul ăsta, am un video fain. Uite-l aici.
M-am întors acasă pentru foarte puțin timp și am făcut poza asta la mine-n baie, cu o amintire faină din Istanbul.
Și am plecat rapid în Roma la un eveniment cu 150 de participanți, făceam parte in echipa de organizare. A fost cu mega-good-vibes.
Uite câteva amintiri din Roma:
Am fugit apoi scurt-de-tot până-n Vama Veche, unde nu mai ajunsesem de câțiva ani…
Șoseaua Pantelimon…
Crama Rasova, aproape de litoral, m-am dus sa fac un video. :)
Am ajuns și la Electric Castle, unde am făcut niște video-uri alături de Banca Transilvania.
Și apoi am zburat pentru prima data după 10 ani în Israel. În august… La un alt eveniment cu 150 de oameni din toată lumea. Și pot să spun că mi-am făcut prieteni din State, din America Latină, din toată Europa, din Israel și un pic de prin Africa…
Cireașa de pe tort a fost că invitatul surpiză a fost Dan Ariely, un om pe care l-am tot citit și admirat de la distanță. Nu-mi venea să cred că era la doi pași de mine … așa ca i-am cerut să facem un selfie, fix cu puțin înainte să urce pe scenă:
După vreo 10 zile prin Israel am făcut “escală” la București și am ajuns în Salonic (sau pe lângă Salonic) la un al 3-lea eveniment, dar ceva mai mic, cu un grup de 15 europeni și 15 americani. Zile faine, calde, cu piscină …
Dar n-am apucat să stau prea mult la căldura Salonicului căci am plecat apoi în Copenhaga, unde abia așteptam să ajung, ca să fac un nou episod din Paralel cu Ariel – care, nu, încă nu este online… dar merci de întrebare.
Cum am aterizat, am închiriat o bicicletă prin Donkey Republic (big-up, guys, you rock!) și am pedalat în cautarea hotelului.
Așa oraș genial pentru pedalat …
Am stat câteva zile la cort în Krapet, Bulgaria. A fost o primă experiență de genul ăsta pentru mine și, da, abia aștept s-o repet. Deși urăsc țânțarii ăia!
Am fost apoi prin munți ca să testez dronele DJI și ca să filmăm ceva drăguț cu Subcarpați. Am degerat de frig pe acolo…
Am plecat în Timișoara pentru câteva zile ca să filmez o serie de videouri drăguțe pentru Banca Transilvania, așa am avut ocazia să cunosc antreprenori locali și să înțeleg mai bine orașul.
Din București am decolat cu avionul “Iași” ca să ajung în Timișoara. Confusing.
Și am păpat super pizza zilele acelea.
M-am pozat cu Silviu ca să fie clar că suntem împotriva referendumului ce ne-a enervat spre final de 2018…
Am explorat apoi Delta Văcărești și am devenit unul dintre primii rangeri urbani.
Am început să am o colecție de plante acasă-n București, nu știu ce-i cu mine, nu știu de când îmi plac plantele … dar … da, îmbătrânesc, aparent.
Pe final de an am luat avionul și m-am dus s-o vizitez pe mama, de ziua ei…
Și pe bunica – care împlinea un an de când am dus-o chiar eu în UK. Aici am o postare mai detaliată despre asta.
Și aici un documentar video despre mutarea lui mamaie în Anglia.
Ah, da, și-n Anglia m-am dus cu surorile și cu maică-mea să ne facem toți tatuaje. Spontan. Nebunie.
Cu puțin înainte de Crăciun, după ce-am mai făcut niște filmări prin Londra (încă nu le-am publicat), am revenit în București ca să ies la cumpărături cu bunica Ioana. Nu glumesc, altfel mai stăteam la Londra … dar am vrut să nu ratez proiectul ăsta.
Despre bunica Ioana am scris aici.
Anul se încheie așa cum a început: cu mine călărind-o pe Pixie prin București … și cu tatuajul acolo unde obișnuia să fie niște marker.
Iar ultima postare din an vorbește de la sine. E greu cu dragostea…
Comentează