BrandLeft
BrandRight
Articole din categoria

Amuzant

Amuzant

Ce caută românii pe Google?

Ce caută românii pe Google?

Google este băiat deștept și-ți face recomandări de căutări în funcție de ce caută alți oameni. Așa că uneori este amuzant să te prefaci că urmează să cauți ceva, iar dragul de Google îți va arăta, în ordinea importanței, ce caută alții.

Dragoș a făcut asta ieri pe Facebook și m-a inspirat oleacă.

Acestea fiind zise… uite ce caută românii pe Google:

Ce caută românii pe Google?

Sunt chiar impresionat de faptul că “cărți de citit” este primul rezultat. :) Citește mai departe

Amuzant

Interviu cu niște dreaduri

Interviu cu niște dreaduri

– Înțeleg că astăzi este ziua dumneavoastră și împliniți frumoasa vârstă de șapte ani. Ce fac niște dreaduri la acestă vârstă?

Cum oamenii au vorba aceea cu “cei șapte ani de acasă”, noi, dreadurile, abia după șapte ani pe creștetul cuiva ne simțim, cu adevărat, ca acasă. În seara asta vom da o mare petrecere la care vor participa 29 dintre noi.

– Ariel spune că sunteți 30 de dreaduri în total. Cum se face că doar 29 de dreaduri vor participa la petrecere?

Unul dintre dreaduri este minor, s-a născut abia în 2013, motiv pentru care nu poate petrece cu noi – în lumea dreadurilor lungimea îți dă mai multe drepturi. Al 30-lea dread are sub 35 de centimetri, motiv pentru care n-are dreptul să participe la petreceri după miezul nopții.

– Ce vă place la gazda dumneavoastră – adică la creștetul lui Ariel?

Cel mai mult și cel mai mult ne place faptul că Ariel se dă mult cu bicicleta și pentru noi este ca și cum ne-am da într-un roller-coaster. Citește mai departe

Amuzant

Ai cui sunt chiloții ăștia?

Ai cui sunt chiloții ăștia?

sursă foto

Acum câțiva ani am vrut să-mi surprind prietena. Nu sunt genul prea romantic: nu cumpăr flori sau bijuterii. Eu fac lucruri “deosebite” când vine vorba de impresionat prietena. Sau cel puțin sper că-s “deosebite”.

Domnișoara urma să fie plecată o săptămână din oraș. Bagajul era făcut deja. Cum s-o surprind?

A-i ascunde un bilețel prin bagaj cu “Te iubesc!” (cum îmi făcuse ea mie) mi s-a părut prea romantic și deloc original. Așa că m-am adaptat.

Am luat o pereche de boxeri de-ai mei și i-am ascuns în bagaj, printre chiloții ei, cât să nu-i găsească chiar imediat ce ajungea la destinație, dar nici să nu-i găsească deloc. Citește mai departe

Amuzant

Ce chin e să-ți dai check-in într-un club de manele (și un mic concurs)

Ce chin e să-ți dai check-in într-un club de manele (și un mic concurs)

Citeam recent că tehnologia asta o să ne bombardeze cu reclame în moduri cât mai ingenioase curând. De exemplu: dacă treci pe lângă un fast-food e posibil să primești notificări. De curiozitate, na, scoți telefonul din buzunar – poate poate e ceva important.

Când colo: “STAI! Nu ți-e foame? Poftim un voucher de 10 lei la șaormeria de lângă tine.”

Sau, mai nou, apar oferte de genul: “Dă-ți check-in la noi în magazin și primești cartofi prăjiți gratuit!”să mai zică cineva că Facebookul nu ține de foame

Acum vreo 3 ani, când abia-abia începea moda asta cu check-in-ul, eram cu niște amici într-o seară prin zona Muncii – zonă în care se află un club de manele, maneliști, dușmani, pițipoance, BMW-uri înmatriculate pe Bulgaria etc. Citește mai departe

Amuzant

Thanks, man! Merci! Mulțumesc! Toda raba! Koszonom szepen!

Se spune că cine n-are un bătrân ar trebui să-și cumpere unul, pentru că bătrânii sunt mici comori de inteligență. În ultimii ani am avut oportunitatea de a călători super-mult, lucru care m-a și îmbătrânit destul de mult. Nu zic că mi-au apărut riduri, dar cred că-s mai inteligent. BA-DUM-TSS

Experiențele ne fac inteligenți, asta-i cert. Anul trecut, prin vară, ajungeam într-un oraș mic din Ungaria – Bekescsaba pe numele său. În Ungaria lumea nu vorbește engleză. Ceea ce este în regulă, căci oamenii sunt atât de inteligenți că se pot înțelege și prin onomatopee sau semne… corect?

Ei bine, experiența mea spune că nu… Ungaria, deși mi-e dragă tare (mai ales Budapesta), nu se înțelege bine cu străinii.

Pe la ora 7 dimineața coboram din trenul cu care mersesem peste 12 ore. Plecasem din București. Fuga din gară să caut repede-repede un autobuz care să mă ducă-n Szarvas, destinația finală.

Găsesc un autobuz. Scrie mare Szarvas pe el. Arunc bagajul în cală, căci așa făceau și cei din jur, și dau să urc în autobuz. Mă întâmpină șoferul care-mi zice ceva în maghiară. Îi zic în engleză: “I don’t understand. English?” Citește mai departe

Amuzant

Corina m-a obligat să instalez o aplicație pentru cupluri

1

Corina, gagica cu care m-am mutat și cu care dorm în pat, m-a obligat să instalez ieri o aplicație pentru cupluri. Bun, exagerez, nu m-a obligat, dar mi-a dat un SMS în care mi-a zis să bag repede-repede aplicația.

Și am instalat-o. Așteptându-mă să fie ceva super-aplicație care ne ajută “relația” în cine știe ce fel.

Deschid aplicația și, ce să vezi, sunt într-un “chat” cu ea.

“Nu era destul de bun whatsup?”, îi zic.

“Ăsta are listă de cumpărături. Ahahaha!” răspunde ea.

La așa argument am putut să zic doar “Bun argument.” Citește mai departe

Amuzant

Mă transform în Nea Simion

Se împlinește o lună de când m-am mutat în casă nouă. Cartierul este bun – tocmai ce am admirat faptul că a fost dată zăpada de pe TOT trotuarul din fața blocului … iar eu n-am mișcat un deget.

Am fost azi pe la mama, înapoi în Pantelimon – acolo încă-s troiene de zăpadă – acum gata înghețate. Lasă, boss, că se dezgheață ele prin martie-aprilie. În toți anii trăiți prin Pantelimon nu mai speram să văd vreodată locatari care dau zăpada. Dar, iată, am nimerit la fix. Trebuie doar să mă “activez” și eu data viitoare, să ies și eu la dat zăpada, să fac cunoștință cu cetățenii responsabili.

Dar nu despre asta vreau să povestesc. Vreau să povestesc despre cum toată viața, în apartamentul din Pantelimon, am trăit cu cele două surori mai mici, Iris și Eden, terorizați de vecinul de mai jos: Nea Simion. Citește mai departe

Amuzant

Ne-am mutat împreună, acum ce facem?

Ne-am mutat împreună, acum ce facem?

Sunt cu Corina de mult. Ani. Cu toate astea, încă descopăr zilnic chestii despre ea și probabil că și ea încă descoperă lucruri neașteptate despre mine.

În mare parte, însă, ne-am obișnuit unul cu altul. Știm să ne enervăm reciproc dacă-i cazul, știm să ne iertăm dacă-i cazul, știm să avem grijă unul de altul …

Se fac două săptămâni de când, într-un final, s-a întâmplat. Nu a mai venit ea la mine și nu m-am mai dus eu la ea … ci ne-am mutat împreună.

Apartament de două camere + un balcon închis foarte-foarte fain, pe care îl numesc “biroul meu” pentru că are un birou mare, aer condiționat, jaluzele faine … nu ai zice că-i balcon, ci un fel de ‘cameră de lucru pentru Ariel’.

Și dacă ne-am mutat împreună ca să ne fie mai bine, să petrecem mai mult timp împreună, să ne cunoaștem mai bine, să avem intimitatea noastră … ei bine, află că scriu aceste rânduri din sufrageria în care mi-am petrecut ziua singur. Și ce-i fain este că-s gol pușcă. Ea a plecat la 8 dimineața de acasă. Citește mai departe

Amuzant

A intrat un preot peste mine în casă

A intrat un preot peste mine în casă

La nici 24 de ore după ce m-am mutat în casă nouă (urmează să povestesc despre mutarea asta), un preot a intrat peste mine-n casă.

N-avem sonerie încă. Deci se poate doar ciocăni la ușa noastră – apartamentul cu ghinion, numărul 13.

Și iată cum, complet neașteptat, Ariel era în noua lui sufragerie când a auzit un ciocănit disperat la ușă. Am tresărit. Am fugit spre ușă. Am privit pe vizor … și am văzut un domn cu o mapă-n mână.

Am crezut că poate-i administratorul, vrea să ne zică regulile blocului. Totuși, suntem noii chiriași – nu? Ei bine… nu.

Deschid ușa și, ca un fulger, în fața mea apare un preot în toată regula, la vreo 40 de ani. Și când zic în fața mea … efectiv la 20 de centimetri de fața mea. Eu eram în casă. Cu ușa deschisă la un unghi decent, ca să văd ce voia domnul cu mapă-n mână. Citește mai departe

Amuzant

Contrabandă românească spre Londra – #RomanianinUK

Contrabandă românească spre Londra - #RomanianinUK

N-am putut să dorm azi-noapte. De fapt, nu-mi dau seama dacă am dormit sau nu. Știu că am vrut. Dar nu puteam să-mi iau gândul de la faptul că în 3 ore urma să-mi sune ceasul.

La 4:30 a sunat. M-am ridicat din pat, am oprit alarma, m-am spălat pe dinți și față, am închis bagajul de mână și am luat în mână sacoșa în care aveam câteva haine. Am comandat un Meridian prin aplicație și aia a fost.

M-am gândit că ar fi amuzant să mă prezint la aeroport așa, cu un ghiozdan în spate și cu o pungă de piață în care aveam niște haine.

“N-aveți valiză?”, m-ar fi întrebat cei de la control, din aeroport.

Taxiul m-a dus la adresa pe care mi-a dat-o contactul meu din Londra. Undeva în zona 1 mai. A fost 14 lei. Am dat 16 taximetristului. A fost de treabă, n-a vorbit pe durata cursei. Citește mai departe

Amuzant

Cu smartwatch-ul la cinema

Cu smartwatch-ul la cinema

Smartwatch (sursă)

Acum trei săptămâni am povestit despre cum Corina a început să poarte la mână un smartwatch conectat la telefonul ei și despre cât de obsedată este de el. Dacă n-ai citit, uite aici link. E amuzant, promit.

Ei bine, acum îl poartă mai rar. Câteva zile nu l-a purtat deloc și i-am atras atenția asupra faptului că își neglijează gadget-ul. Mi-a zis că nu l-a încărcat, că uită să-l bage la încărcat seara. Bateria ține vreo 2-3 zile parcă…

Dar în seara asta am fost la cinema. Și la cinema e foarte nasol pentru cei din spatele tău când îți scoți mobilul din buzunar și îi aprinzi ecranul. Efectiv îi orbești pe toți cei din spate și pe cei de pe rând cu tine. Citește mai departe

Amuzant

Unde a ajuns tehnologia asta, domnule?!

Unde a ajuns tehnologia asta, domnule?!

Domnișoara cu care-mi petrec timpul liber e obsedată de ceasuri.

Îmi amintesc și acum că prima-prima dată când am “dormit” cu ea în același culcuș … n-am putut să dorm jumătate de noapte.

Avea un ceas la mână care ticăia la fiecare secundă. Și fiecare secundă, în liniștea nopții, brusc avea un sunet redundant și extrem de enervant pentru mine. Am rugat-o atunci să-l scoată de la mână, că nu-l suport.

Anii au trecut și nu-mi amintesc să mai fi purtat ceas la mână cu mine-n pat. Draga de ea.

Până acum vreo lună, când la mâna ei a apărut un ceas de ultimă generație, cel mai ceas dintre ceasuri, care ar putea să achite două luni de chirie lejer, care nu ticăie la fiecare secundă – dar care luminează într-o clipă și cele mai întunecate peșteri! Citește mai departe