Rătăcind prin Barcelona

Sunt în Barcelona de 6 zile. Hmmm, ciudat, aș fi zis că-s aici de mai puțin timp. Am venit în Barcelona fără nicio așteptare, fără să citesc ceva despre oraș, fără să caut poze pe internet… Am venit la o conferință de 3 zile și, văzând că dau pe avion aproape 200 de euro, am zis că nu are sens să stau doar 3 zile într-un hotel.

Așa că mai am de stat încă 4 zile. În care voi continua rătăcirea prin oraș.

Dar acum voi arunca aici câteva poze făcute în ultimele zile și câteva observații.

Doamne, ce oraș fain!

După ce am luat un autobuz de la aeroport și am stat în el vreo 20 de minute, m-am trezit în Plaça de Catalunya – adică fix-fix în centrul Barcelonei.

(Apropos, este foarte ușor să ajungi de la aeroport în centrul orașului. Și costă 6 sau 7 euro biletul, dar poți să cumperi cu 10 euro dus-întors parcă. Și asta am și făcut. Dracu mai știe unde am pus biletul de întors însă.)

Revenind: coborând din autobuz mi-am dat seama că Barcelona nu-i doar un oraș… e un oraș superb. Oraș cum, pe bune, n-am mai văzut. Până acum ziceam că e frumoasă Budapesta. Și este. Dar Barcelona … e paradisul.

Totul în oraș pare super-bine organizat – fiecare bordură este lăsată la trecerile de pietoni, fără excepție.

Totul este incredibil de curat. Sunt obsedați de curățenie oamenii ăștia. Seara vezi REBU-local cum spală cu furtunul toate piațetele din oraș și toate stațiile de autobuze. Ieri m-am sprijinit de un stâlp și am început să-l caut de praf, de jeg, de mizerie… Era mai curat ca biroul meu de acasă. Și nu glumesc.

Pe bicicletă în Barcelona

Bicicliștii mi-au făcut o impresie proastă. Sunt agresivi și nesimțiti. Merg și pe trotuar și pe carosabil… iar uneori merg pe infrastructura dedicată – care există doar pe alocuri.

Era foarte enervant să merg pe trotuar și să mă depășească bicicliști din toate părțile.

Am și mers pe biclă prin Barcelona și este neplăcut faptul că infrastructura nu-i “legată” și că uneori ești obligat să mergi pe lângă pietoni. Dar, cu toate astea, bicicleta este o metodă preferată de transport pe aici. Există un sistem cu biciclete de închiriat doar pentru cetățenii orașului (turiștii n-au acces) și pare că funcționează de minune și este și super-ieftin.

Biciclete pentru turiști se găsesc la tot pasul și costă cam 15 euro pe zi + 10 euro a doua zi + 5 euro a treia zi (sau ceva de genul) – dar merită, căci salvezi banii dați pe cartela de metrou/autobuz (10 călătorii – 10 euro parcă) și ai flexibilitate mare.

Cerveza? Masaje?

În Barcelona nu se mai vine bere la magazine/supermarketuri după ora 10 seara. Se vinde doar în baruri/terase. Astfel că în fiecare seară vei găsi oameni (adesea mai închiși la ten) care te vor întreba “Cerveza-cerveza?”.

Ei cumpără bere în avans de la supermarketuri și le vând după ora 10 prin centru – preferabil prin părculețele orașului.

Ah, da, Barcelona este PLINĂĂĂĂ de părculețe. Deschizi Google Maps și vezi zeci de spații verzi pe hartă. Fiecare părculeț este un mini-Cișmigiu (cel puțin!) … adesea sunt mai frumoase ca Cișmigiu.

Desigur că, la fel ca în Grecia, există mulți africani care vând pe stradă genți sau ochelari de soare sau alte răhățișuri. Adesea îi vezi cu saci după ei, fugind când apare poliția. Mi se pare că-i nasol să-i vezi prin oraș… dar, pe de altă parte, mi se pare că-i interesant că poliția îi lasă să încerce să câștige o pâine. Sunt destul de permisivi.

Pe plajă tot felul de doamne asiatice (pe la a 2-a sau a 3-a tinerețe) se oferă să facă “Masahe”. Vin una după alta, la intervale de 10 minute (cei cu berea vin la 5 minute și nu-i mai suporți după un punct).

Nu mi-am făcut masaj, dar am fost de față când mai mulți prieteni și-au făcut masaje și au avut mici-orgasme. Deci le recomand.

5 euro masajul la un picior. 10 euro la ambele. Eram de față când s-au negociat 6 picioare la 23 de euro.

E plin de turiști

E plin de turiști și nu știu cum aș suporta să locuiesc în acest oraș. Sunt mulți oameni cu capul în nori, rătăciți, care se uită pe sus.

Luni la ora 10:00 eram la casele lui Gaudi de pe o stradă-ultra-centrală și erau mii de turiști. Erau blocate trotuarele… Iar ei au trotuare LATE. Au trotuare late cât … n-am cu ce compara. Pentru că noi n-avem nici măcar UN TROTUAR în București care să fie la fel de mare.

Deci: e plin de turiști la orice oră și în orice zi. Asta-mi displace. Dar eu am stat în 90% din timp departe de turiști și de zonele turistice și a fost bine.

Nu prea știu engleză

Localnicii nu prea știu engleză și de multe ori ajungi să te înțelegi cu ei prin semne sau să-ți amintești de telenovelele de pe Acasă TV. Cum eu nu m-am uitat la telenovele, apelez la semne.

Într-o zi eram prin zona Gotică (foarte mișto cartierul) și stăteam pe loc, butonând la telefon. La un moment dat a venit lângă mine un soldat, îmbrăcat în soldat, cu o armă în mână… dubios maxim. A zis ceva în spaniolă. L-am privit în ochi derutat și am zis doar: “English?”

Mi-a răspuns: “Ăăă… time… ăăă… you… ăăă… go. Time you go.”

Și, sincer, m-a pufnit râsul. Cum adică să plec? Pe cine încurcam? Wtf?!

I-am zis: “You want me to go away?” complet derutat.

Și mi-a răspuns în spaniolă ceva de genul: “Ci, zona securidado, time you go please.”

I-am zâmbit sincer și am zis “Ok” și am plecat. A plecat și el în sens opus.

Dar, serios, nu se prea știe engleză pe aici.

Toată lumea-i relaxată.

Serios. Toată lumea-i relaxată. Parcă ar fuma cu toții zilnic iarbă. Rar de tot auzi un strigăt, un claxon sau o ceartă.

În trafic am văzut faze nasoale și reacții minime. Am văzut motocicliști luând fața mașinilor, bicicliști bagându-se urât și încurcând traficul (unde nu era infrastructură) … și nici măcar un claxon.

George, un tip pe care l-am cunoscut prin Facebook și care m-a primit la el pentru trei nopți, mi-a tot repetat chestia asta: “Lumea-i relaxată aici.” … și așa este.

Dar nu vorbesc o “relaxare” ce se traduce prin “indiferență”. Oamenii nu-s indiferenți. Le place să vorbească cu tine, mai ales dacă ești străin și nu ești într-o zonă turistică. Oamenii nu-s indiferenți … dar se aprind greu. Sunt “chill”. Sunt zen. Cred că li se trage de la siestă.

Alte detalii despre Barcelona

Mă așteptam să fie totul (mai) scump, dar prețurile-s decente. Totul este mai ieftin ca-n Londra sau Grecia-turistică.

Arhitectura orașului este incredibilă. Totul este artă aici. De multe ori începeam să admir scările de bloc pe lângă care treceam… SCĂRILE DE BLOC!!! De parcă nu mai aveam ce altceva să admir … Arhitectural vorbind, orașul ăsta zici că a fost un examen sau un “exercițiu” făcut de o clasă întreagă de arhitecți. E superb.

Ca diversitate aș spune că seamănă cu Londra, dar totul este la o scară mult mai mică. Există mulți oameni de nații diferite cu tot felul de joburi “de jos”. Dar par a fi bine integrați.

Oameni fără case vezi rareori pe stradă. Dar există… chiar și aici, în paradis.

În ultimele zile am vrut să fac poze cât mai multe și mai faine prin Barcelona, dar la fiecare final de zi realizam că n-am făcut decât să casc gura … fără să fac poze sau făcând puține poze.

M-am îndrăgostit de oraș cum nu m-am îndrăgostit niciodată de un alt spațiu sau loc. Și-mi tot spun că m-aș muta aici pentru o perioadă. M-aș muta așa, câteva luni, să scriu o carte. În rest… se știe că eu-s genul de om care nu prea pleacă departe de cuib.

Simt că cu textul acesta am relatat foarte puțin din cele trăite și “simțite” rătăcind prin acest oraș. Așa că, precum ziceam, mai am 4 zile de rătăcit și povestit. Așa că revin curând.

---